Când firele de păr încep să se subțieze și să dispară, întrebarea care frământă milioane de oameni este aceeași: ce se poate face, de fapt? Răspunsul, spun specialiștii, nu vine niciodată sub forma unei rețete unice.
Iar graba de a alege un tratament fără a înțelege cauza reală poate compromite șansele de reușită. Căderea părului lovește deopotrivă femeile și bărbații, iar în spatele ei se ascunde adesea același mecanism biologic. Manifestările diferă însă radical, la fel și soluțiile terapeutice.
Punctul de plecare în orice demers medical este identificarea precisă a declanșatorului, pentru că ceea ce funcționează pentru un pacient poate fi inutil sau chiar riscant pentru altul.
Cea mai răspândită formă poartă numele de alopecie androgenetică, cunoscută și ca pierderea părului de tip masculin sau feminin. Ea acționează lent, printr-un proces numit miniaturizare a foliculilor piloși: firele devin tot mai fine, până când încetează să mai crească.
La bărbați, semnalul de alarmă apare de obicei în zona tâmplelor, unde linia părului se retrage, și în creștetul capului, care se rărește vizibil. La femei, tabloul este diferit: densitatea scade în partea superioară a scalpului, iar cărarea se lărgește treptat, fără ca linia părului să se retragă.
Hormonii intră în scenă, dar rolurile lor nu sunt identice. La bărbați, dihidrotestosteronul, cunoscut sub prescurtarea DHT, accelerează miniaturizarea foliculilor predispuși genetic. La femei, paradoxal, căderea poate progresa chiar și atunci când analizele hormonale ies normale.
Există totuși semnale care ar trebui să trimită pacienta direct la endocrinolog: menstruații neregulate, acnee severă sau pilozitate facială excesivă.
Două forme de cădere pot coexista la aceeași persoană
Un aspect esențial, adesea trecut cu vederea, este că două forme de cădere a părului pot coexista la aceeași persoană. Alopeciei androgenetice i se poate alătura efluviul telogen, o pierdere difuză declanșată de boli, stres intens sau scăderi semnificative în greutate.
Diferența dintre ele este crucială: prima evoluează progresiv, în timp ce a doua, în forma acută, se poate remite după înlăturarea factorului care a provocat-o. Dermatologul are misiunea de a stabili dacă pierderea este temporară, continuă sau rezultatul mai multor cauze suprapuse.
Tratamentele care funcționează și capcanele lor
Din punct de vedere terapeutic, minoxidilul rămâne o opțiune folosită atât la femei, cât și la bărbați. Bărbații pot primi, în plus, finasteridă orală, un medicament care diminuează acțiunea DHT.
Înainte de a începe, însă, trebuie discutate efectele secundare posibile, inclusiv cele de natură sexuală și psihică. Pentru anumite femei, medicul poate lua în calcul tratamente cu efect antiandrogenic, precum spironolactona, dar numai sub supraveghere strictă. Sarcina schimbă complet ecuația.
Finasterida și spironolactona sunt contraindicate în timpul sarcinii, iar minoxidilul trebuie evitat atât în sarcină, cât și, potrivit recomandărilor medicale, pe durata alăptării. Planificarea unei sarcini devine astfel un factor decisiv în alegerea terapiei.
Și mai important decât atât: rezultatele nu apar peste noapte. Primele semne de îmbunătățire se conturează abia după câteva luni, iar menținerea lor cere, de cele mai multe ori, continuarea tratamentului. Ținta nu este întotdeauna refacerea completă a podoabei capilare.
Uneori, succesul înseamnă oprirea căderii și păstrarea densității care mai există.
