Odată cu răcirea vremii, soarele devine un aliat tot mai greu de găsit. Zilele se scurtează, iar tentația de a petrece mai mult timp în interior crește.
În acest context, organismul are tot mai puține ocazii să fabrice vitamina D prin piele, sub acțiunea razelor ultraviolete B. Așa se face că raioanele întregi de suplimente cu vitamina D prind viață în farmacii, iar mulți oameni le pun în coș fără să stea prea mult pe gânduri.
Dar oare toți au nevoie de ele? Vitamina D nu este un simplu accesoriu. Ea deschide calea calciului și fosforului spre oase, susține funcționarea mușchilor și are un cuvânt de spus în modul în care lucrează sistemul imunitar.
Când lipsește, consecințele pot fi serioase: la copii, deficitul sever duce la rahitism, la adulți, la osteomalacie, ambele însemnând oase insuficient mineralizate. Pot apărea și slăbiciune musculară sau un risc mai mare de probleme osoase.
Însă a sări direct la flaconul de pastile, fără o evaluare, poate fi o soluție la fel de riscantă. Că vitamina D este vitală nu înseamnă că doze mari luate preventiv, de capul nostru, țin la distanță orice boală.
Dovezile științifice nu susțin ideea că suplimentele administrate în cantități mari ar preveni infecțiile, afecțiunile cardiovasculare sau alte boli la persoanele care nu au un deficit real. A face distincția între a corecta o lipsă și a încerca să previi absolut totul este esențial.
Soarele nu mai ajunge, dar deficitul nu e automat
De ce scade producția de vitamina D tocmai în sezonul rece? Soarele nu mai trimite razele UVB la același unghi, ziua e mai scurtă, iar timpul petrecut afară se reduce. Hainele groase acoperă mai multă piele, iar spațiile închise devin refugiu.
Alimentația poate completa o parte din necesar, dar sursele naturale sunt limitate: peștele gras, gălbenușul de ou și unele produse fortificate, în funcție de ce găsim pe rafturi. Și totuși, anotimpul singur nu decide dacă o persoană are deficit.
Nivelul vitaminei D depinde de alimentație, de cât de mult stă la soare, de vârstă, de cât de bine absoarbe intestinul și de anumite boli. Există categorii care ar trebui să fie mai atente.
Persoanele în vârstă, pentru că pielea lor produce tot mai puțină vitamina D și pot petrece mai puțin timp afară sau mânca mai puțin echilibrat. Cei care stau aproape tot timpul în interior poartă haine care acoperă aproape complet pielea sau se expun foarte rar la razele UVB.
Persoanele cu afecțiuni digestive precum boala celiacă sau boala Crohn, care pot îngreuna absorbția grăsimilor și, implicit, a vitaminei D. Cei cu obezitate, care pot răspunde diferit la aportul obișnuit, iar nevoia de suplimentare depinde de contextul clinic.
Persoanele cu probleme renale sau hepatice, organe implicate în transformarea vitaminei D în forme utilizabile. Și cei care urmează anumite tratamente, pentru că unele medicamente pot influența metabolismul sau absorbția acestei vitamine.
Sugarii, copiii, femeile însărcinate și persoanele cu factori de risc specifici pot avea recomandări aparte, în funcție de vârstă, alimentație și ghidurile medicale.
Analiza singură nu stabilește doza
Deficitul nu se anunță întotdeauna cu semne evidente. Când apar, simptomele pot fi dureri osoase, slăbiciune musculară sau dificultăți la anumite activități fizice. Dar aceste manifestări nu sunt specifice și pot avea multe alte cauze.
Analiza folosită de obicei pentru a evalua rezervele de vitamina D este determinarea concentrației serice de 25-hidroxivitamina D, notată 25(OH)D. Nu toți oamenii sănătoși au nevoie de testări periodice.
Medicul poate recomanda analiza atunci când există factori de risc, simptome sugestive sau boli care influențează metabolismul vitaminei D, în funcție de ghidul clinic aplicabil.
Iar un rezultat izolat nu stabilește automat doza necesară, pentru că valorile-țintă pot varia în funcție de populația evaluată și de recomandările medicale. De câtă vitamina D avem nevoie? Răspunsul depinde de vârstă și de situația fiecăruia.
Pentru populația generală, valorile de referință folosite frecvent în Statele Unite sunt de 600 UI pe zi pentru persoanele cu vârste între 1 și 70 de ani, inclusiv în timpul sarcinii și alăptării, și de 800 UI pe zi după vârsta de 70 de ani. Pentru sugari, recomandările sunt diferite.
Aceste valori reprezintă aporturi de referință, nu o prescripție universală pentru suplimentare. Recomandările naționale și europene pot diferi, iar persoanele cu deficit confirmat sau cu anumite afecțiuni pot avea nevoie de scheme individualizate.
Limita superioară tolerabilă pentru aportul zilnic total la adulți este de 4.000 UI pe zi, conform referințelor americane. Aceasta nu este doza recomandată tuturor și nu trebuie interpretată ca o țintă zilnică.
În anumite situații medicale, medicul poate prescrie temporar doze mai mari, cu monitorizare.
Mai mult nu înseamnă automat mai bine
Aici intervine un detaliu important. Vitamina D este liposolubilă, adică se depozitează în grăsimi, iar când este administrată în cantități prea mari, în special prin suplimente, poate ajunge la concentrații excesive. Excesul poate provoca hipercalcemie, o creștere anormală a calciului în sânge.
Simptomele pot include greață, vărsături, slăbiciune musculară, sete intensă, urinare frecventă și deshidratare. În cazurile severe, toxicitatea vitaminei D poate afecta rinichii și poate provoca tulburări ale ritmului cardiac.
Riscul crește atunci când sunt combinate necorespunzător mai multe suplimente care conțin vitamina D sau când se folosesc doze mari pentru perioade îndelungate.
De aceea, etichetele merită citite cu atenție: unele produse conțin vitamina D împreună cu calciu sau alte vitamine, iar administrarea simultană a mai multor suplimente poate duce la depășirea aportului dorit.
O alimentație echilibrată poate contribui la aportul de vitamina D, chiar dacă nu este întotdeauna suficientă pentru persoanele cu necesar crescut.
Printre surse se numără peștele gras, precum somonul, sardinele și macroul, gălbenușul de ou, anumite ciuperci expuse la lumină UV și laptele sau alte produse fortificate, acolo unde sunt disponibile.
Suplimentele pot fi utile atunci când aportul alimentar este insuficient sau când există o recomandare medicală. Alegerea produsului și a dozei trebuie să țină cont de vârstă, afecțiuni, tratamente și aportul din alte surse.
Iar expunerea la soare nu trebuie prelungită intenționat, fără protecție, pentru a obține vitamina D, deoarece radiațiile ultraviolete cresc riscul de cancer de piele.
Vitamina D rămâne esențială pentru sănătatea oaselor și funcționarea normală a organismului, iar sezonul rece poate contribui la reducerea producției sale la nivelul pielii. Dar nu toți oamenii au nevoie de aceeași doză, iar orice simptom nu justifică automat administrarea unui supliment.
Identificarea factorilor de risc, evaluarea medicală atunci când este necesară și alegerea unei doze potrivite sunt pași mai siguri decât suplimentarea la întâmplare. În cazul vitaminei D, mai mult nu înseamnă automat mai bine.
