O descoperire neașteptată, cu implicații profunde asupra sănătății publice, a venit recent în atenția Amaliei Năstase, fostă soție a celebrului tenisman Ilie Năstase.
După un set de analize medicale de rutină, vedeta a aflat cu stupoare că organismul său adăpostește niveluri îngrijorător de ridicate de mercur în sânge, o veste care a alarmat-o profund, având în vedere potențialul toxic al acestei substanțe.
Amalia Năstase a împărtășit că sursa acestei substanțe toxice se găsește, cel mai probabil, în plombele dentare cu amalgam pe care le purta de ani buni, încă din copilărie. „Dacă ai dinții plombați cu amalgam… eu aveam din copilărie.
Fusesem la zece dentiști diferiți și fiecare făcuse ce se făcea atunci în România. Nu aveau oamenii altceva la dispoziție.
Am făcut recent o analiză de sânge și am încă mercur în sânge de la cariile tratate acum 40 de ani”, a povestit ea, subliniind persistența impactului unor decizii medicale luate în urmă cu decenii.
Șocul a fost cu atât mai mare cu cât a realizat gravitatea situației: „Nu era doar inestetic, era și toxic. Amalgamul conține mercur. Și mercurul acela a rămas în organismul meu. Practic, aveam o bombă chimică în corp.”
Pentru a elucida misterul și pericolele din spatele acestei descoperiri, medicul stomatolog Nicolae Krilovici a explicat ce este, de fapt, amalgamul dentar.
Acest material, folosit în stomatologie de zeci de ani, este un amestec de pulbere metalică – argint, cupru, staniu – și mercur lichid, care se întărește după aplicare.
Doctorul Krilovici a avertizat că aproximativ jumătate din compoziția amalgamului este mercur, o substanță recunoscută pentru toxicitatea sa, cu efecte nocive asupra sistemului nervos, rinichilor și ficatului.
Pericolul major rezidă în faptul că, în timp, aceste plombe pot elibera vapori de mercur, care ajung apoi în organism.
Interdicția amalgamului dentar nu este o noutate absolută în unele țări, precum Germania, unde a fost eliminat relativ rapid, înlocuit cu materiale considerate mai sigure, deși nu întotdeauna superioare din punct de vedere al performanței.
Situația din România este una îngrijorătoare, având în vedere că peste jumătate dintre românii cu vârste de peste 40 de ani poartă încă în cavitatea bucală astfel de lucrări dentare cu mercur.
Conștientizarea riscurilor a condus la o decizie la nivel european: utilizarea acestei tehnici periculoase va fi interzisă în Uniunea Europeană începând cu începutul anului 2025. Într -o epocă a progresului medical, întrebarea firească este cu ce se înlocuiesc astăzi plombele cu amalgam. Dr
. Krilovici a menționat că, în prezent, majoritatea medicilor folosesc compozite dentare albe. Acestea oferă un avantaj estetic incontestabil, fiind aproape invizibile, însă nu sunt lipsite de limite. „Compozitul e alb, arată mai bine, dar și el poate fi problematic.
În momentul întăririi, rămân molecule nelegate în lanț, care pot circula în organism. În plus, compozitul se tocește mai repede și nu e la fel de durabil”, a explicat specialistul. Există, însă, și soluții moderne, mult mai sigure și mai durabile, care oferă o alternativă superioară.
Acestea includ lucrările integral ceramice sau inlay-urile și onlay-urile ceramice. Aceste opțiuni nu eliberează substanțe toxice în organism și pot rezista o viață întreagă, reprezentând o investiție pe termen lung în sănătate. „Sunt soluții mai bune și clar mai scumpe.
Inlay-urile din ceramică nu se tocesc și nu afectează organismul. Procedura implică laboratorul dentar și este mai complexă, dar rezultatul este de durată”, a concluzionat medicul.
Cazul Amaliei Năstase servește drept un semnal de alarmă puternic, atrăgând atenția asupra unui risc adesea ignorat de mulți pacienți – cel al plombelor dentare cu amalgam.
Deși au fost extrem de utilizate în trecut, aceste plombe pot elibera mercur în organism, cu potențiale consecințe asupra sănătății pe termen lung.
Experții medicali subliniază importanța verificării periodice a lucrărilor dentare vechi și, acolo unde este necesar, înlocuirea lor cu materiale moderne și biocompatibile, pentru a asigura o sănătate orală și generală optimă.
