O undă de surpriză a traversat lumea mondenă românească, odată cu anunțul neașteptat al artistei Celia: după 13 ani de mariaj, drumul său alături de soțul Ardeli Ancuța a ajuns la un final.

Vestea, confirmată public chiar de vedetă, a captat atenția atât a admiratorilor săi fideli, cât și a opiniei publice, marcând încă o separare sonoră într-un peisaj al celebrităților tot mai deschise în a-și expune vulnerabilitățile. Într

-o apariție sinceră în cadrul unui podcast, Celia a ales să împărtășească detaliile acestei etape delicate, subliniind că decizia de a divorța nu a fost una luată peste noapte.

Dimpotrivă, separarea este rezultatul unor tensiuni și nemulțumiri care s-au acumulat treptat, erodând fundația unei relații în care și-a investit speranțele. Chiar dacă și-a dorit cu ardoare o familie stabilă și o legătură solidă, realitatea a deviat de la aspirațiile sale.

Artista a dezvăluit că ea și tatăl copiilor săi nu mai împart aceeași locuință. Acesta a părăsit casa conjugală, dar a ales să rămână în același oraș, pentru a se asigura că va fi în continuare un pilon important în viața copiilor săi, menținând o prezență activă și apropiată.

„Atunci când pierzi acel ceva la care ai visat o viață întreagă e o luptă ciudată în interiorul unui om. Am încercat să salvez relația, acum încerc să mă salvez pe mine. Ne -am separat. El stă separat, însă oarecum aproape,” a mărturisit Celia, cu o sinceritate dezarmantă.

Celia, a cărei carieră a cunoscut un apogeu în anii 2000, a mărturisit că, la un moment dat, a luat decizia conștientă de a-și lăsa activitatea artistică pe plan secund.

Motivația a fost profundă și personală: dorința de a construi un cămin stabil și de a oferi copiilor un mediu plin de armonie și siguranță. Această alegere, deși venită din inima unei mame și a unei soții dedicate, a avut, în timp, consecințe neașteptate asupra propriei sale identități.

În efortul continuu de a menține echilibrul în relație și de a îndeplini la cel mai înalt nivel rolul de soție și mamă, artista a realizat că a ajuns să își neglijeze propriile nevoi și aspirații.

Presiunea de a menține aparența unei familii „perfecte” a condus-o, treptat, către o pierdere a sinelui și o îndepărtare de esența ei. „Mi-am dorit atât de mult să fiu cea mai bună ca soție, încât m-am pierdut pe mine. Mi -am dorit mult să fie bine. Mi

-am dorit toată viața o iubire până la sfârșit, dar ceva nu a fost ok. Am încercat să mă schimb pe mine, dar atunci când nu ești tu, nimic nu se leagă. Cel mai frumos în viață este să fii iubit pentru ceea ce ești, nu să faci eforturi zi de zi. Am făcut eforturi până când nu am mai făcut.

Nu cred că există familie fără greutăți. Toți acești ani am încercat să fiu de casă. (…) Am început să mă sting și ca femeie,” a mai adăugat Celia, reflectând asupra sacrificiilor personale și a impactului pe care acestea l-au avut asupra parcursului său.