Uitarea ocazională te poate face să îți pierzi cheile sau să cauți un cuvânt care îți stă pe limbă. În majoritatea cazurilor, nu e nimic în neregulă. Adevărata întrebare nu este dacă uiți, ci cum uiți și cât de des se întâmplă.
Când dificultățile de memorie devin constante, se agravează în timp și încep să îți afecteze rutina zilnică, atunci ele nu mai pot fi ignorate. Nu doar tu observi schimbarea – de cele mai multe ori, cei din jur sunt primii care o sesizează.
Să uiți unde ai pus ochelarii e una, să nu mai poți gestiona banii sau să te pierzi pe străzi cunoscute e cu totul altceva. Dr. Alexandra Matei, medic neurolog, explică faptul că odată cu înaintarea în vârstă, unele procese cognitive încetinesc în mod natural.
Poate dura mai mult să îți amintești un nume sau să asimilezi informații noi, însă aceste modificări sunt discrete și nu pun piedici serioase în viața de zi cu zi. Amintirile vechi rămân intacte, iar cele recente revin de obicei după un timp.
Diferența esențială față de o afecțiune neurologică este că nu există o deteriorare vizibilă de la un an la altul și nici o pierdere a autonomiei. Înainte de a te alarma, e bine să știi că numeroase cauze reversibile pot afecta memoria și concentrarea.
Hipotiroidismul, deficitul de vitamina B12, anemia, depresia, anxietatea, apneea de somn netratată, efectele secundare ale unor medicamente, consumul excesiv de alcool sau stresul cronic sunt doar câteva exemple.
Chiar și o boală acută sau dezechilibrul unei afecțiuni cronice poate tulbura temporar funcțiile cognitive. „O perioadă de doliu, o schimbare majoră sau epuizarea cronică pot da impresia unei probleme de memorie, când de fapt dificultatea ține de disponibilitatea emoțională”, adaugă medicul.
Odată ce cauza este identificată și tratată, simptomele se ameliorează treptat sau chiar dispar. Care sunt semnalele care justifică o vizită la medic? Persistența și agravarea sunt primele criterii.
Dacă observi că aceeași întrebare se repetă de mai multe ori în aceeași conversație, ca și cum răspunsul nu a fost niciodată auzit, e un semn.
La fel, pauzele lungi pentru a găsi cuvintele sau înlocuirea lor cu fraze vagi, retragerea socială, schimbările de personalitate, neglijarea igienei personale, dificultatea de a gestiona banii sau medicația, confuzia cu privire la dată sau loc – toate acestea sunt indicii că uitarea a trecut de granița normalului.
Dacă recunoști aceste semne la tine sau la o persoană apropiată, primul pas este o discuție calmă, fără presiune sau critică. Mulți dintre cei care se confruntă cu astfel de dificultăți nu le conștientizează pe deplin sau le acceptă cu greu. O abordare empatică poate face diferența.
Ulterior, o evaluare neurologică aduce claritate: poate diferenția între un declin neurodegenerativ și cauze reversibile, oferind în același timp îndrumare pacientului și familiei pentru pașii următori.
