Infecțiile sunt un eveniment comun, pe care îl experimentăm cu toții de-a lungul vieții. De obicei, acestea sunt combătute de organismul uman (uneori cu ajutorul intervențiilor medicale) și nu cauzează probleme grave; cu toate acestea, unele infecții pot duce la complicații foarte grave și chiar letale. Sepsisul sau septicemia este una dintre cele mai grave extreme la care poate duce o infecție.
Ce este septicemia?
Septicemia este o complicație a unei infecții cauzată de un răspuns imunitar generalizat care are ca rezultat deteriorarea țesuturilor. Este, de obicei, rezultatul răspândirii infecției în tot corpul prin fluxul sanguin, deși nu este întotdeauna așa.
În cele mai multe cazuri, infecțiile care provoacă septicemie sunt bacteriene, deși pot fi și virale sau cauzate de alte microorganisme, și pornesc adesea de la organe precum plămânii, stomacul sau vezica urinară.
Care sunt simptomele?
Sepsisul are o simptomatologie destul de caracteristică, care poate fi chiar crucială pentru diagnostic atunci când infecția nu este detectabilă în sânge.
În mod specific, există modificări ale stării mentale (care pot include dezorientare și confuzie), o scădere semnificativă a tensiunii arteriale sistolice și o frecvență respiratorie crescută.
Alte semne care pot apărea sunt febră, frisoane, ritm cardiac rapid și erupții cutanate.
Pe măsură ce afecțiunea progresează, unele organe vitale, cum ar fi creierul, inima sau rinichii, pot avea fluxul sanguin afectat; de asemenea, se pot forma mici cheaguri sau hemoragii, care pot afecta grav unele țesuturi.
Cum se tratează?
Tratamentul trebuie să fie precoce și agresiv pentru a maximiza șansele de supraviețuire ale pacientului. Prin urmare, este esențială internarea în Unitatea de Terapie Intensivă cu monitorizare constantă și atentă, iar pacientul poate necesita măsuri de stabilizare a ritmului cardiac și a respirației sau dializă dacă funcția renală este afectată.
Când sursa este o infecție bacteriană, se pot utiliza inițial antibiotice intravenoase cu spectru larg (eficiente împotriva unei game largi de bacterii), care pot fi înlocuite cu un antibiotic mai specific odată ce se confirmă specia specifică de bacterii.
Sunt folosite de obicei lichide intravenoase pentru a crește tensiunea arterială și a hidrata pacientul; dacă aceasta este încă prea scăzută, se pot administra și medicamente vasopresoare.
Aceste cursuri de acțiune pot fi completate cu doze mici de corticosteroizi, insulină, medicamente care acționează asupra sistemului imunitar și analgezice sau sedative. O intervenție chirurgicală poate fi, de asemenea, necesară pentru a elimina sursele de infecție, cum ar fi abcesele sau cangrena.