În lumea complexă a ortopediei, un scenariu se remarcă prin delicatețea sa: momentul în care un pacient, având deja o proteză articulară, revine la medic după ani buni, acuzând dureri în zona respectivă.
Fie că este vorba despre genunchi sau șold, un chirurg experimentat recunoaște imediat natura problemei: proteza implantată a atins un grad de uzură considerabil, nemaifiind capabilă să-și îndeplinească rolul optim.
Recomandarea medicală devine, în acest punct, o decizie firească: este necesară o revizie a protezei.
Pentru a înțelege mai profund această situație, am apelat la expertiza doctorului Vlad Predescu, unul dintre ortopezii de top din România, specialist în protezare articulară și traumatologie sportivă.
Pentru mulți oameni care au suferit din cauza deteriorării articulațiilor, o proteză de șold sau de genunchi reprezintă o nouă șansă la o viață fără durere și cu o mobilitate redobândită, permițându-le să revină la aproape toate activitățile fizice anterioare.
Cu toate acestea, timpul își spune cuvântul.
Diversi factori medicali, o greutate corporală excesivă sau o activitate sportivă extrem de intensă, mai ales în cazul pacienților tineri, contribuie la uzura progresivă a protezei, un proces care se produce, de regulă, pe parcursul a aproximativ două decenii.
Odată apărute durerea locală și instabilitatea articulară, vizita la medic confirmă un diagnostic clar: proteza trebuie înlocuită, ca urmare a unui proces de uzură firesc. De aici însă, intervin cele mai semnificative provocări.
O revizie de proteză este, prin natura sa, o operație mult mai complexă decât cea inițială. Din acest motiv, ea este adesea încredințată medicilor cu o vastă experiență și un istoric solid în astfel de intervenții.
Procedura este mult mai meticuloasă, în special pentru că, în majoritatea cazurilor, gradul de distrucție a țesutului osos în care a fost implantată inițial proteza este acum unul sever. Practic, osul care ar trebui să susțină noua articulație nu mai îndeplinește condițiile optime.
Din fericire, soluțiile medicale actuale sunt moderne și extrem de eficiente. Doctorul Vlad Predescu explică: „În astfel de situații, transplantul de os devine soluția ideală pentru pacient, permițându-i să se bucure din nou de o viață liniștită, fără dureri.
Progresele tehnologice, echipamentele moderne și accesul la o bancă acreditată de țesuturi ne oferă nouă, medicilor, oportunitatea de a rezolva o situație complicată în cel mai scurt timp posibil.
Practic, în prezent dispunem de o soluție medicală completă, spre deosebire de alternativele din trecut care ne obligau la compromisuri.” Concret, grefa de os funcționează ca o structură biologică, reparând defectul existent și oferind o bază solidă pentru noul implant.
Ulterior, celulele proprii ale pacientului migrează pe suprafața grefei și, în câteva luni, o transformă într-un os „viu”, capabil să susțină o proteză durabilă.
În trecut, în absența transplantului de os, defectele osoase erau umplute cu ciment sau cu diverși substituenți artificiali, a căror durată de viață era limitată.
Aceste metode nu presupuneau o reconstrucție biologic activă, adică nu se transformau în timp în țesut osos normal al gazdei, ceea ce limita supraviețuirea intervenției și impunea adesea reluarea acesteia după doar câțiva ani.
Tehnologia actuală permite obținerea celor mai durabile rezultate prin combinarea tehnicilor de transplant osos și umplerea defectelor cu țesut osos care devine viabil în timp, alături de utilizarea unor cale de metal trabecular, a căror compoziție este similară cu cea a osului natural.
Pe parcursul intervenției de revizie, ortopedul realizează un veritabil „puzzle” folosind grefa de os și penele de metal trabecular, reconstituind forma inițială a cavității acetabulare în care va fi implantată noua cupă protetică.
Această abordare modernă asigură un rezultat stabil și de lungă durată în cazul reviziilor, permițând chiar reconstrucția unor cazuri considerate, nu demult, imposibil de tratat din punct de vedere medical. Este important de reținut că semnele deteriorării unei proteze inițiale nu apar brusc.
Este un proces lent, în care particulele rezultate din uzură și mișcările minuscule ale articulației erodează osul în mod continuu, până când efectele devin ireversibile.
Inițial, pacientul poate simți o ușoară jenă la mers, o instabilitate în articulație și, ocazional, o deformare vizibilă, care poate fi sau nu însoțită de scurtarea membrului și de un mers șchiopătat.
„Din păcate, aceste simptome sunt adesea ignorate, ceea ce permite deteriorării articulației să progreseze fără o intervenție medicală.
Dacă pacienții respectă controalele periodice, radiografia și evaluarea clinică ne ajută să detectăm problema din timp, permițându-ne să stabilim, împreună cu pacientul, momentul optim pentru intervenție”, subliniază Vlad Predescu.
Ideal ar fi ca, la fel cum ducem mașina la service periodic, pacientul să efectueze o radiografie la câțiva ani, aceasta fiind de obicei suficientă pentru a sesiza eventualele semne de uzură precoce.
După 15 ani de la implantarea unei proteze, se recomandă ca pacienții să efectueze anual un examen radiologic.
În cazul depistării unor nereguli, intervenția chirurgicală rapidă devine esențială pentru a evita deteriorarea semnificativă a capitalului osos, care ar complica și îngreuna considerabil operația de revizie.
În esență, în timpul unei intervenții de revizie, chirurgul reconstruiește structura osoasă pentru a putea implanta o nouă articulație artificială, ținând cont atât de volumul osos lipsă, cât și de calitatea osului existent.
Reconstrucția este prioritatea principală a ortopedului, pentru a asigura o creștere rapidă a țesutului osos, stabilizând astfel eficient noua proteză.
În acest context, transplantul de os se distinge prin compatibilitatea sa biologică cu pacientul, structura identică cu a osului uman și capacitatea de integrare pe termen lung.
„În primul an de când am avut acces la banca de țesuturi, am realizat peste douăzeci de revizii în care am utilizat transplantul de os.
Sunt optimist că numărul acestora va crește vertiginos în anii următori și, astfel, vom putea oferi o calitate a vieții excelentă pacienților care revin pe masa de operație pentru astfel de intervenții complexe”, conchide doctorul Vlad Predescu.
