Cum poate aceeași terapie hormonală să reducă riscul de cancer, dar și să îl crească pe cel de AVC?

Cum poate aceeași terapie hormonală să reducă riscul de cancer, dar și să îl crească pe cel de AVC?

Ani la rând, terapia de substituție hormonală, bazată predominant pe administrarea de estrogen, a fost învăluită într-o aură de incertitudine și controverse.

Această percepție a fost alimentată, în parte, de un studiu din 2002 care, în mod eronat, a sugerat o legătură între terapie și riscuri crescute de cancer sau accidente vasculare cerebrale.

Deși acele concluzii au fost ulterior invalidate de cercetări mai amănunțite, stigmatul a persistat, influențând atât percepția publică, cât și, uneori, recomandările medicale. Astăzi, însă, noile cercetări aduc o schimbare fundamentală în această perspectivă.

Nu mai este vorba doar *dacă* o femeie apelează la terapia de substituție hormonală, ci, crucial, *când* decide să facă acest pas. Se conturează ideea unei „ferestre de oportunitate”, un moment optim care poate amplifica semnificativ beneficiile tratamentului.

Un studiu de o amploare remarcabilă, care a analizat peste 120 de milioane de dosare medicale și a fost prezentat la reuniunea anuală a The Menopause Society 2025, oferă date revelatoare.

Acesta indică faptul că femeile care au inițiat terapia de substituție hormonală în perioada de perimenopauză și au urmat-o timp de cel puțin zece ani înainte de instalarea menopauzei propriu-zise, au beneficiat de o reducere cu 60% a riscului de a dezvolta cancer de sân, infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Aceste descoperiri subliniază importanța intervenției timpurii, sugerând că organismul răspunde cel mai bine la susținerea hormonală în faza premergătoare menopauzei.

Medicii insistă acum asupra necesității de a discuta despre tratamentul hormonal încă de la apariția primelor simptome specifice perimenopauzei. Acestea pot include bufeuri, transpirații nocturne, tulburări de somn sau dificultăți de concentrare.

Inițierea terapiei în această etapă incipientă ar putea nu doar să amelioreze disconfortul cotidian, ci și să aducă beneficii substanțiale pe termen lung pentru sănătatea cardiovasculară și metabolică.

Pe de altă parte, datele arată că o inițiere tardivă a terapiei de substituție hormonală poate schimba balanța beneficiilor.

Femeile care au început tratamentul după instalarea menopauzei au înregistrat un risc ușor crescut de accident vascular cerebral, de aproape 5% comparativ cu cele care nu au urmat deloc terapia.

Acest fapt confirmă observațiile anterioare, care indică că introducerea hormonilor într-un organism deja marcat de rigidizarea vasculară și alte modificări specifice vârstei poate anula efectele pozitive așteptate.

Cu toate acestea, medicii subliniază că terapia nu trebuie întreruptă automat după o anumită vârstă, decizia fiind întotdeauna una personalizată, adaptată stării generale de sănătate și riscurilor individuale ale fiecărei paciente.

În ciuda rezultatelor încurajatoare ale cercetărilor recente, terapia de substituție hormonală rămâne o abordare medicală care necesită o evaluare riguroasă și personalizată. Nu este o soluție universală și nu este recomandată tuturor femeilor, nici nu trebuie utilizată exclusiv în scop preventiv.

Principalele sale indicații rămân ameliorarea simptomelor severe ale menopauzei și, în anumite cazuri, prevenirea osteoporozei. Ca orice tratament, poate avea și efecte secundare, precum sensibilitate la nivelul sânilor, balonare, cefalee sau sângerări ușoare.

De asemenea, femeile cu antecedente de cancer mamar, boli tromboembolice sau afecțiuni hepatice trebuie evaluate cu o prudență sporită înainte de a lua în considerare această terapie. Decizia finală trebuie întotdeauna luată în urma unei discuții detaliate cu medicul specialist.

Distribuie articolul

Lasă un comentariu