Nu mai e doar despre mamă. Corpul unui bărbat care urmează să devină tată începe să se schimbe biologic cu mult înainte ca bebelușul să apuce să nască. Cercetările arată că tații nu trec doar prin ajustări emoționale sau sociale – hormonii, creierul și chiar comportamentul li se transformă.
Iar unele dintre aceste schimbări pot fi măsurate încă din timpul sarcinii partenerei. Unul dintre cele mai izbitoare semnale este scăderea nivelului de testosteron.
În mod obișnuit asociat cu agresivitatea și competiția, acest hormon scade semnificativ la bărbații care devin tați, potrivit unui studiu realizat în Filipine pe sute de participanți tineri.
Comparația cu cei care nu aveau copii a scos la iveală o diferență clară: tații prezentau niveluri mai reduse, iar scăderea era cu atât mai mare cu cât aceștia petreceau mai mult timp îngrijindu-și bebelușii.
Cei care dormeau în aceeași cameră sau în același pat cu sugarul aveau cele mai mici valori.
Când se declanșează mecanismele biologice ale paternității?
Surpriza vine din momentul în care apar aceste modificări. Cercetătorii au descoperit că, la doar câteva luni după concepție, viitorii tați aveau deja niveluri mai scăzute de testosteron și vasopresină.
Bărbații la care aceste scăderi erau cele mai accentuate s-au dovedit ulterior cei mai implicați în creșterea copilului și în susținerea partenerei. Exact cum se declanșează acest mecanism rămâne un mister.
Specialiștii își pun întrebarea dacă există semnale biologice transmise între parteneri în timpul sarcinii sau dacă simpla conștientizare a paternității iminente activează aceste răspunsuri.
Creierul se recalibrează prin interacțiunea directă
Transformările nu se opresc însă la hormoni. Studiile de neuroimagistică indică faptul că și creierul suferă modificări după nașterea copilului. Zonele implicate în empatie, atenție, procesarea emoțiilor și reacția la nevoile bebelușului devin vizibil mai active.
Practic, creierul începe să fie antrenat să detecteze și să interpreteze plânsul, expresiile faciale sau schimbările subtile de comportament ale micuțului. Adevăratul accelerator al acestor adaptări este interacțiunea directă.
Hrănirea, jocul, liniștirea sau îngrijirea zilnică întăresc modificările biologice. Cu cât un tată petrece mai mult timp cu copilul, cu atât creierul și hormonii lui se recalibrează mai profund.
Până nu demult, implicarea tot mai mare a taților era pusă exclusiv pe seama evoluțiilor sociale și culturale. Noile dovezi arată însă că există o fundație biologică solidă.
Specialiștii consideră că bărbații au o capacitate naturală de a dezvolta comportamente protectoare și afectuoase comparabile cu cele ale mamelor – o trăsătură veche a speciei, care se activează prin experiența concretă a paternității. A fi tată nu mai este doar un rol social.
Este o transformare reală, măsurabilă, care începe înainte de prima scutec și continuă odată cu fiecare noapte petrecută lângă copil.
