Ca să ne menținem organismul sănătos și sistemul imunitar puternic, obișnuim să luăm suplimente alimentare bogate în minerale și vitamine. Însă, la fel ca în orice situație, excesul poate avea efecte dăunătoare. De exemplu, atunci când sângele nostru conține prea mult fier, apare o afecțiune numită hemocromatoză.
Ce este hemocromatoza?
Hemocromatoza este o boală cauzată de excesul de fier din organism. De obicei, fierul în exces se acumulează în anumite organe (în special în ficat, inimă și pancreas), ceea ce poate duce la insuficiența acestora.
Hemocromatoza poate fi primară (o tulburare genetică din cauza căreia organismul nu elimină în mod corespunzător excesul de fier) sau secundară (ca urmare a talasemiei, a unei boli de ficat sau a transfuziilor de sânge).
Care sunt simptomele hemocromatozei?
Hemocromatoza poate fi destul de dificil de detectat, din cauza similitudinii simptomelor sale cu cele ale multor afecțiuni comune. Cu toate acestea, există unele semne care pot determina prescrierea unor teste de diagnosticare (cum ar fi analizele de sânge) care să identifice clar afecțiunea.
Manifestările comune pot include dureri articulare, dureri abdominale, oboseală, slăbiciune, diabet, scăderea libidoului, impotență, insuficiență cardiacă, insuficiență hepatică, schimbarea culorii pielii (spre cenușiu sau bronz) și probleme de memorie.
În cazurile de hemocromatoză secundară, aceste simptome apar în asociere cu cauza primară. În cazul hemocromatozei ereditare, ele nu sunt de obicei vizibile până la o anumită vârstă (de obicei, în jurul vârstei de 40 de ani la bărbați și după 60 de ani la femei).
Cum se tratează hemocromatoza?
Principalul tratament pentru hemocromatoză este extragerea controlată a sângelui din corp (flebotomie). Procedura este, în esență, aceeași ca în cazul unei donări de sânge, cu adaos de ser în cazul în care tensiunea arterială a pacientului este prea scăzută.
Tratamentul este împărțit, de obicei, într-o fază inițială, în care se recoltează mai mult sânge, urmată de un tratament de întreținere în timp, cu recoltări de sânge periodice, la intervale mai lungi de timp.
Această abordare reușește, de obicei, să elimine simptomatologia și să prevină complicațiile grave. În unele cazuri, nu numai că oprește progresia bolii, dar poate chiar să o inverseze.