Atunci când se confruntă cu un eveniment traumatizant, este obișnuit ca oamenii să intre într-o stare de „mod de supraviețuire”. Acest mod implică adoptarea unor comportamente adaptative pentru a face față situației în cauză.
Cu toate acestea, chiar și după ce pericolul a trecut, unele persoane rămân blocate în această mentalitate de supraviețuire fără să își dea seama. Aceștia continuă să trăiască ca și cum amenințarea este încă prezentă și se străduiesc să își gestioneze eficient emoțiile.
Există mai multe semne clare care indică faptul că cineva se află în modul de supraviețuire și nu se bucură cu adevărat de viață. Un semn comun este faptul că se simte în mod constant grăbit și crede că nu există niciodată suficient timp pentru a realiza totul.
Acest lucru duce la sentimentul de a fi în urmă cu programul și de a nu ști cum să gestionezi mai bine situația. A trăi în modul de supraviețuire înseamnă adesea a prioritiza nevoile de bază și a ignora luxul sau confortul.
Persoanele aflate în această mentalitate se mulțumesc de obicei cu resurse minime și își concentrează energia doar pe cerințele esențiale. Le este greu să își permită să se bucure de orice lucru care nu este necesar.
Un alt semn al faptului de a fi în modul de supraviețuire este sentimentul de copleșire, faptul că se confruntă cu tulburări de somn și că se luptă pentru a găsi pacea interioară. Mintea este în permanență activă, ceea ce duce la anxietate și la dificultăți în gestionarea stresului.
Concentrarea devine o provocare, ceea ce face ca sarcinile să rămână neterminate din cauza epuizării. Atunci când se află în modul de supraviețuire, indivizii devin hiperconștienți de ceea ce îi înconjoară și sunt mereu în stare de alertă.
Cele mai mici sunete, mișcări și schimbări în mediul înconjurător devin de o importanță maximă, deoarece simțurile lor ascuțite caută în permanență potențiale amenințări. Nimic nu poate trece neobservat. Modul de supraviețuire duce adesea la uitarea unor lucruri considerate „neimportante”.
Lipsurile de memorie devin frecvente, cum ar fi uitarea sarcinilor, a detaliilor, a locului în care cineva și-a pus lucrurile sau chiar a ceea ce a menționat un prieten cu câteva zile în urmă. Dacă nu are legătură directă cu supraviețuirea, își pierde din importanță. În această stare, luarea deciziilor devine rapidă și impulsivă.
Nu există timp pentru ezitare sau contemplare prelungită. Se iau decizii rapide, concentrându-se pe acțiunile care maximizează bunăstarea imediată. Consecințele pe termen lung ale acestor decizii sunt adesea lăsate deoparte, urmând a fi abordate mai târziu.
A fi conștient de semnele modului de supraviețuire este esențial pentru a ne elibera din ghearele acestuia și a ne bucura pe deplin de viață.
Recunoașterea acestor tipare permite efortul conștient de a gestiona emoțiile, de a acorda prioritate îngrijirii de sine și bunăstării și de a lua decizii care să servească atât nevoilor pe termen scurt, cât și celor pe termen lung.