Particulele de plastic invizibile cu ochiul liber au pătruns deja în sânge, în plămâni, în placentă și chiar în spermă. Odată ajunse în adâncul organismului, întrebarea care macină comunitatea științifică e dacă aceste fragmente microscopice pot sabota din interior capacitatea de a concepe un copil.
Niciun om de pe planetă nu scapă de ele. Microplasticele – bucăți mai mici de 5 milimetri, desprinse din ambalaje, anvelope sau fibre sintetice – plutesc în aer, s-au strecurat în apa îmbuteliată, în alimentele gata preparate și chiar în praful din propria sufragerie. Sunt, pur și simplu, peste tot.
Iar expunerea, spun specialiștii, a devenit inevitabilă. În laboratoarele Universității din New Mexico, o echipă a făcut în 2024 o descoperire care a dat de gândit: în țesutul testicular uman au fost găsite microplastice. Nu e singurul semnal de alarmă.
Alte studii le-au identificat în lichidul folicular din jurul ovulelor, în sângele din cordonul ombilical și în țesutul ovarian. Prezența lor nu înseamnă automat că produc infertilitate, dar deschide o cutie a Pandorei.
Cum acționează microplasticele asupra celulelor sexuale?
Cercetătorii au conturat deja mai multe căi prin care aceste particule ar putea interveni în mecanismele fine ale reproducerii. Una dintre cele mai bine documentate este stresul oxidativ: un dezechilibru în care moleculele reactive atacă celulele, depășind apărarea naturală a corpului.
Afectate sunt mai ales mitocondriile, centralele energetice ale celulei. Or, atât ovulele, cât și spermatozoizii au nevoie de un flux energetic impecabil pentru a funcționa. Un pas greșit în această echilibristică poate zdruncina totul.
Pe lângă fragmentul de plastic în sine, există și un alt suspect: substanțele chimice elastice care se adaugă în materiale pentru a le da formă sau durabilitate.
Multe dintre acestea sunt perturbatori endocrini – molecule care imită hormonii naturali și pot deregla semnalizarea ovulației, producția de spermatozoizi și echilibrul reproductiv general. Datele culese până acum sugerează efecte diferite în funcție de sex.
La bărbați, atenția se concentrează asupra motilității – capacitatea spermatozoizilor de a înainta – și asupra integrității ADN-ului lor. La femei, întrebarea e dacă expunerea prelungită poate epuiza rezerva ovariană, scădea calitatea ovulelor și reduce șansele de fertilizare.
Sunt totuși corelații, nu certitudini, iar cercetările abia au început să deslușească mecanismele exacte.
Gesturi simple care reduc contactul cu microplasticele
Cu toate acestea, interesul nu se oprește la fertilitate. Aceleași particule sunt investigate pentru posibile legături cu afecțiuni ale sistemului imunitar, endocrin, cardiovascular și metabolic.
Organizațiile internaționale de sănătate cer mai multe date, dar nu mai așteaptă să tragă un semnal de alarmă prudent. Eliminarea totală a contactului cu microplasticele e aproape imposibilă, dar există gesturi simple care reduc doza zilnică.
Înlocuirea recipientelor din plastic cu cele din sticlă sau inox, renunțarea la încălzirea mâncării în caserole din plastic, alegerea alimentelor mai puțin ambalate, consumul de apă filtrată, aerisirea regulată a casei și o dietă bogată în legume, fructe, nuci și grăsimi sănătoase – toate pot face diferența.
Pentru cuplurile care visează la un copil, specialiștii consideră aceste măsuri un exercițiu de precauție rezonabil. Nu s-a dovedit încă o relație directă de cauză-efect, spun ei.
Dar, după ani de acumulare de dovezi și fragmente de plastic găsite în țesuturile cele mai intime ale corpului, ideea că mediul înconjurător contează pentru fertilitate nu mai poate fi ignorată.
