Pe rețelele sociale, mușchiul de mare a urcat fulgerător în topul produselor de wellness, vândut ca un „miracol” pentru sănătate. Specialiștii temperează, însă, entuziasmul: are calități nutriționale reale, dar este departe de a fi soluția universală pe care o promite internetul.
În spatele numelui exotic stă o algă roșie, Chondrus crispus, care crește în Atlantic. Nu e o apariție nouă: este folosită de mult timp în alimentație, dar și în industria alimentară, ca agent de îngroșare.
Astăzi, apare pe rafturi în forme diverse – gel, pudră, capsule și alte suplimente – și este promovată pentru imunitate, digestie sau un plus de energie. Doar că multe dintre aceste promisiuni nu sunt pe deplin susținute științific.
Motivul pentru care a devenit „vedetă” ține de compoziția sa: conține iod, esențial pentru funcționarea tiroidei, precum și fier, magneziu, zinc, fibre și antioxidanți. Toate acestea pot, teoretic, să contribuie la susținerea imunității, la o digestie sănătoasă și la buna funcționare a tiroidei.
Dar experții subliniază că mare parte din aceste efecte sunt deduse din cercetări pe alte tipuri de alge, nu demonstrate direct pentru mușchiul de mare. Aici se află problema centrală: lipsa studiilor solide pe oameni.
Deși etichetat adesea drept „superaliment”, dovezile care susțin beneficiile sale sunt limitate. Multe afirmații provin din experimente pe animale sau din marketing, iar pentru cea mai mare parte a efectelor promovate nu există încă suport științific robust.
Nu e doar alb ori negru: există un sâmbure de adevăr, dar și multă exagerare. În acest context apar și promisiuni spectaculoase – de tipul dietelor cu gel de mușchi de mare care „topesc grăsimea în șapte zile” – pe care specialiștii le privesc cu scepticism.
Nici riscurile nu sunt absente, mai ales în cazul consumului frecvent sau în cantități mari. Conținutul de iod, de pildă, variază și poate deveni problematic: prea mult iod perturbă funcția tiroidiană.
Algele pot acumula din mediul marin metale grele, precum mercurul și arsenicul, alături de alte substanțe toxice. Iar compoziția nutrițională diferă în funcție de locul în care cresc, ceea ce face dificil de controlat aportul real de nutrienți dintr-o porție la alta.
Deși este prezentat ca soluție pentru energie, piele, digestie sau imunitate, mușchiul de mare nu înlocuiește o dietă echilibrată și nu este tratament pentru boli. Efectele rămân, în bună măsură, nedovedite științific.
Privit cu luciditate, mușchiul de mare poate fi un aliment interesant din punct de vedere nutrițional și poate furniza unele minerale și antioxidanți. Însă beneficiile sale sunt insuficient demonstrate, iar consumul în exces aduce riscuri.
Recomandarea specialiștilor rămâne simplă: poate fi introdus ocazional, cu moderație, fără așteptări nerealiste.
