Diabetul reprezintă o afecțiune cronică ale cărei origini rămân adesea învăluite în mister. În cazul diabetului de tip 1, vorbim despre o boală autoimună, unde propriul sistem de apărare al organismului, în mod eronat, atacă și distruge celulele din pancreas însărcinate cu producerea insulinei.
Această formă a bolii, spre deosebire de diabetul de tip 2, nu poate fi prevenită, iar mecanismul exact care declanșează această reacție imunitară agresivă rămâne încă o enigmă.
Totuși, comunitatea științifică, inclusiv experții de la Diabetes UK, acumulează tot mai multe dovezi care sugerează că anumiți viruși ar putea fi factorul ambiental decisiv, cel care inițiază sau chiar accelerează apariția diabetului de tip 1.
O categorie importantă de „suspecți” o reprezintă enterovirusurile. Acestea sunt virusuri răspândite, cunoscute pentru că provoacă infecții respiratorii, cel mai adesea la copii și adolescenți.
În majoritatea cazurilor, infecțiile sunt ușoare, însă la persoanele vulnerabile, cum ar fi nou-născuții, pot duce la complicații grave și rare, precum sepsis, meningită sau miocardită.
Un studiu atent, care a urmărit copii cu istoric familial de diabet de tip 1, a scos la iveală un detaliu important: aceia care au trecut prin infecții enterovirale persistente au prezentat un risc semnificativ mai mare de a dezvolta ulterior această afecțiune.
Mai mult, alte cercetări au identificat urme ale acestor virusuri în probe de pancreas prelevate de la persoane aflate încă în stadiul pre-simptomatic al diabetului de tip 1, dar și de la pacienți recent diagnosticați sau cu o vechime considerabilă a diagnosticului.
Un alt virus intestinal extrem de comun, rotavirusul, intră și el în vizorul cercetătorilor. Conform datelor NHS, aproape fiecare copil se confruntă cu rotavirusul cel puțin o dată înainte de a împlini vârsta de cinci ani.
Deși reinfectările sunt posibile în copilărie, acestea devin mai rare la vârsta adultă.
Un studiu amplu, desfășurat în Statele Unite și care a inclus peste 1,4 milioane de copii, a relevat o corelație interesantă: copiii care au fost vaccinați împotriva rotavirusului au avut un risc cu 33% mai mic de a dezvolta diabet de tip 1, comparativ cu cei nevaccinați.
Este important de menționat însă că studiile similare efectuate în alte țări au oferit rezultate variate, sugerând o complexitate a interacțiunii. Pandemia de coronavirus a adus, pe lângă criza de sănătate globală, și o creștere notabilă a cazurilor de diabet de tip 1 la copii.
Studiile de laborator preliminare au început să sugereze că virusul SARS-CoV-2 ar putea avea capacitatea de a afecta direct pancreasul. Cu toate acestea, dovezile în acest sens sunt încă incomplete, în continuă evoluție și necesită cercetări suplimentare pentru a trage concluzii definitive.
Nu în ultimul rând, virusul Epstein-Barr, unul dintre cele nouă tipuri de herpesvirusuri umane, este un alt candidat examinat cu atenție.
Acest virus este cel mai adesea asociat cu mononucleoza infecțioasă, cunoscută și sub numele de febră glandulară, și este predominant întâlnit la persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.
Majoritatea oamenilor se infectează cu acest virus până la vârsta adultă, deși, conform NHS, mulți nu sunt conștienți de infecție.
Studiile sugerează că virusul Epstein-Barr ar putea declanșa o hiperactivitate a celulelor imunitare, un scenariu care ar putea, teoretic, să ducă la un atac asupra celulelor producătoare de insulină.
Totuși, la fel ca în cazul altor „suspecți”, nu există încă dovezi solide care să indice o cauzalitate directă între infecția cu virusul Epstein-Barr și apariția diabetului de tip 1. Cercetările continuă să exploreze legătura dintre aceste infecții virale și diabetul de tip 1, speranța fiind de a desluși misterele din jurul acestei boli și, eventual, de a descoperi noi strategii de prevenție sau intervenție.
