Odată cu aerul rece care intră pe ferestre și cu fularul strâns la gât, sezonul virozelor își face loc în viețile noastre. Răceli banale, gripă, Covid-19 – toate pot începe la fel: cu un nas înfundat, o tuse ușoară, o stare de oboseală.
Dar, avertizează specialiștii de la UK Health Security Agency, dincolo de asemănările de început, pneumonia se desprinde rapid prin intensitate și prin felul în care lovește respirația, devenind periculoasă mai ales pentru vârstnici, copiii mici sau persoanele cu boli cronice.
Răceala obișnuită este o infecție virală a căilor respiratorii superioare – nas, sinusuri, gât, trahee – care se instalează treptat, în două-trei zile. De regulă, se consumă singură în una-două săptămâni.
Semnele sunt familiare: nas înfundat sau care curge, strănut, durere în gât și voce răgușită, o tuse ușoară, febră moderată și dureri musculare, oboseală, uneori pierderea temporară a mirosului sau gustului, presiune în urechi ori în zona feței.
De multe ori, un farmacist poate ghida către medicamente fără rețetă – antitermice, decongestionante, pastile pentru gât – suficiente pentru a trece mai ușor prin episod. Pneumonia este altă poveste.
Afectează direct țesutul pulmonar și, cel mai adesea, are cauze bacteriene, deși poate fi provocată și de virusuri.
Când plămânii nu mai reușesc să transfere eficient oxigenul în sânge, corpul dă semnale clare: tusea devine persistentă și productivă, cu mucus galben sau verde, respirația se îngreunează, apare senzația de lipsă de aer.
Febra urcă, vin frisoanele, iar o durere în piept se ascuțește la fiecare tuse sau inspirație profundă. Se adaugă oboseala accentuată, durerile musculare, lipsa poftei de mâncare, uneori un șuierat în respirație.
La bebeluși se pot auzi sunete de gemut în timpul respirației, iar la persoanele în vârstă confuzia și dezorientarea pot fi primele semnale că ceva nu e în regulă. Diferența dintre cele două devine vizibilă și în timp.
În timp ce o răceală se stinge, de obicei, în una-două săptămâni, pneumonia are nevoie de două până la patru săptămâni pentru o recuperare completă și, de regulă, de tratament antibiotic.
Pentru unii pacienți – copiii mici, vârstnicii sau cei cu sistem imunitar slăbit – este posibilă internarea în spital, unde, în funcție de severitate, pot primi antibiotice intravenoase, lichide și oxigen.
Există însă semne care nu așteaptă: Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie recomandă solicitarea imediată a ajutorului medical dacă apar dificultăți severe de respirație – senzația de sufocare, gâfâit, imposibilitatea de a vorbi –, dacă pielea, buzele sau limba capătă o nuanță palidă, albăstruie sau marmorată, dacă survine brusc confuzia ori dezorientarea sau, în cazul sugarilor, o letargie extremă în care copilul nu poate fi trezit ușor și pare moale, fără tonus.
Deși pot debuta la fel, răceala și pneumonia se despart repede prin intensitate, durată și impactul asupra respirației. Iar pneumonia, tocmai pentru că poate evolua rapid spre complicații, nu trebuie trecută cu vederea.
