Un ritm binaural este un sunet iluzoriu creat de creier atunci când două sunete cu frecvențe ușor diferite sunt prezentate la fiecare ureche. Acest „drog sonor” poate avea un efect psihoactiv asupra creierului, deși cercetările actuale privind eficacitatea și siguranța sa rămân limitate.
Un nou studiu, bazat pe un sondaj internațional, a încercat să afle cum și de ce folosesc oamenii aceste sunete. În mod surprinzător, românii se află în top 5 al consumatorilor de droguri digitale.
Dintotdeauna, oamenii caută noi și noi modalități de a „evada din realitate”. În timp ce consumul de substanțe psihoactive implică, de obicei, introducerea lor în corp pe o cale „clasică” (înghițire, fumat, inhalare, injectare), drogurile digitale se infiltrează prin urechile noastre.
Acest nou mod de consum implică ascultarea ritmurilor binaurale: sunete despre care se crede că generează o experiență similară cu cea a drogurilor psihoactive sau că provoacă anumite stări cognitive sau emoționale.
„Cercetările privind ritmurile binaurale au detectat efecte pozitive asupra ameliorării durerii, reducerii anxietății și stimulării memoriei; cu toate acestea, s-au obținut rezultate contradictorii în ceea ce privește efectele sale asupra concentrării. În afară de cercetările care explorează sunetele binaurale ca terapii sau îmbunătățiri cognitive, literatura privind medicamentele digitale ca înlocuitori sau în combinație cu substanțe psihoactive este săracă”, relatează cercetătorii în noul studiu.
De ce folosesc oamenii droguri digitale
Pentru a afla mai multe despre acest subiect, echipa de cercetare a explorat The World Drug Survey 2021, un sondaj realizat în rândul a 30.900 de persoane din 22 de țări. Rezultatul: 5.3% dintre cei intervievați (aproximativ 1.600) au testat ritmurile binaurale în anul precedent.
Aceste persoane erau tinere – 18-20 de ani – și consumaseră, de asemenea, substanțe ilegale, cum ar fi MDMA (Ecstasy) sau canabis. Cele mai mari rate de utilizare a sunetelor binaurale au provenit din SUA, Mexic, Brazilia, Polonia, România și Marea Britanie.
„Este ceva foarte nou, nu știm prea multe despre utilizarea sunetelor binaurale ca droguri digitale. Sondajul arată că acest lucru se întâmplă în mai multe țări. Aveam anumite informații, dar aceasta a fost prima dată când i-am întrebat în mod oficial pe oameni cum, de ce și când le folosesc”, a afirmat într-un comunicat de presă autorul principal al studiului, Monica Barratt, cercetător la Universitatea RMIT din Australia.
Dintre cei care folosesc droguri digitale, puțin peste 10% au făcut-o doar pentru distracție. Motivele invocate de ceilalți au fost „pentru a se relaxa sau a adormi” (72.2%), „pentru a schimba starea de spirit” (34.7%) sau pentru a încerca „să obțină un efect similar cu cel al altor droguri” (11.7%).
Această din urmă motivație a fost mai des raportată de cei care au consumat psihedelice clasice (16.5% față de 7.9%). Majoritatea au căutat să se conecteze „la ei înșiși” (53.1%) sau „la ceva mai mare decât ei înșiși” (22.5%) prin această experiență.
O metodă care datează de la mijlocul secolului al XIX-lea
Teoria sunetelor binaurale se bazează pe metoda următoare:
„Două sunete de frecvențe apropiate se combină în câmp liber pentru a da un sunet mai complex, a cărui amplitudine variază într-un ritm corespunzător diferenței lor de frecvență. Acest fenomen este perceput și în cazul în care fiecare dintre cele două sunete este adresat doar uneia dintre cele două urechi: atunci, sistemul nostru nervos este cel care le combină pentru a obține un nou ritm. Direcționăm un sunet spre o ureche și un sunet de frecvență ușor diferită spre cealaltă.”
De exemplu, dacă ascultăm un sunet de 440 hertzi cu o ureche și un sunet de 480 hertzi cu cealaltă, creierul nostru îl va interpreta ca pe un singur zgomot de 40 hertzi (diferența dintre cele două frecvențe) localizat undeva în cap. Efectul nu este nou, fiind descoperit de Heinrich Wilhelm Dove în 1839.
Chiar dacă au fost explorate multe căi pe această temă, efectele pe termen lung ale sunetelor binaurale rămân necunoscute. Unele studii încurajează utilizarea lor în tratamentul tulburărilor anxioase sau depresive, al traumelor și al anumitor tulburări de personalitate.
Alții, însă, rămân mai sceptici cu privire la eficacitatea reală a acestora asupra acestor tulburări. Acest lucru nu îi împiedică pe cei care caută senzații noi să încerce această experiență alternativă, fiind din ce în ce mai mulți.
Cercetările ulterioare vor avea ca scop să determine dacă „drogurile sonore” fac mai mult zgomot decât bine.
Iată un exemplu de sunet binaural:
Sursa: Drug and Alcohol Review
