Din perspectivă botanică, multe alimente pe care le considerăm în mod obișnuit legume sunt clasificate științific drept fructe.
Această clasificare se bazează pe un criteriu specific: fructele sunt părți ale plantelor care se dezvoltă din flori și conțin semințe, în timp ce legumele reprezintă alte părți comestibile ale plantelor, precum rădăcinile, frunzele sau tulpinile.
Măslinele, deși sunt folosite preponderent în preparate sărate, sunt fructe deoarece provin din floarea măslinului. Similar, vinetele, care sunt de obicei gătite și au un gust specific amar, sunt clasificate botanic drept fructe și sunt considerate un tip de boabe de dimensiuni mari.
Familia cucurbitaceelor, care include dovlecii, dovleceii și zucchini, face parte tot din categoria fructelor, întrucât acestea se formează din florile plantei și conțin semințe. Castraveții urmează aceeași regulă botanică, fiind fructe datorită prezenței semințelor și a dezvoltării lor din flori.
Păstăile de fasole verde și bamele sunt alte exemple de fructe frecvent confundate cu legumele. Acestea îndeplinesc criteriul botanic prin faptul că înconjoară și protejează semințele plantei. Ardeii, fie ei dulci sau iuți, sunt de asemenea fructe, dezvoltându-se din flori și conținând semințe.
Roșia reprezintă poate cel mai cunoscut caz de fruct considerat legumă. În 1893, Curtea Supremă a Statelor Unite a clasificat roșiile drept legume din perspectivă legală, bazându-se pe utilizarea lor predominantă în preparate principale și nu în deserturi.
Această confuzie între fructe și legume își are originea în modul de utilizare culinară a acestor alimente. În general, fructele sunt asociate cu gustul dulce și sunt consumate ca desert, în timp ce alimentele percepute ca legume sunt folosite preponderent în preparate sărate.
Cu toate acestea, clasificarea botanică rămâne independentă de utilizarea culinară a acestor alimente.
