Somonul, un aliment preferat de mulți români, ridică semne de întrebare în privința siguranței pentru sănătate atunci când provine din crescătorii.
Deși este apreciat pentru aportul său de omega-3 și proteine, somonul de fermă poate conține antibiotice și alte substanțe chimice utilizate în procesul de creștere pentru prevenirea și tratarea bolilor. Acești compuși pot ajunge în corpul consumatorilor.
În fermele de somon, pescuitul este intens, favorizând răspândirea bolilor, motiv pentru care se administrează deseori antibiotice. Aceste substanțe pot persista chiar și după procesare, iar consumul regulat de somon astfel tratat poate duce la rezistență la antibiotice.
Concentrațiile depind de practici și reglementări, dar riscurile sunt semnificative. De asemenea, somonul de crescătorie poate conține pesticide și metale grele, cu impact pe termen lung asupra sănătății.
Somonul sălbatic, spre deosebire de cel de crescătorie, are o dietă variată și nu este expus la aceleași substanțe chimice. Culoarea specifică a somonului de crescătorie provine adesea din folosirea coloranților sintetici, în timp ce somonul sălbatic este etichetat ca produs ecologic BIO.
Consumatorii sunt sfătuiți să verifice etichetele pentru a identifica prezența pesticidelor, metalelor grele sau coloranților artificiali. Diferența de preț și culoare poate servi drept indicatori utili.
Autoritățile sunt îndemnate să efectueze controale stricte ale produselor înainte de comercializare, pentru a preveni riscul unei alerte alimentare ulterioare. Astfel de măsuri pot preveni consecințe nedorite asociate cu consumul de somon neconform.
