În ultima vreme, știința a reușit să demonstreze și chiar să cuantifice ceea ce a fost o credință populară timp de ani de zile: că stresul ne poate face să îmbătrânim prematur.
Comunitatea științifică a crezut mult timp că ADN-ul nuclear „îmbătrânește”, sau se deteriorează, cu fiecare diviziune celulară; ceea ce, în principiu, ar trebui să lase o serie de urme (numite „markeri genetici”) care ar putea fi folosite pentru a calcula vârsta unui organism.
Printre acestea se numără lungimea telomerilor și cantitatea de metilare (un fenomen care are loc atunci când o grupare metil este adăugată la ADN în timpul reparațiilor ADN) din anumite părți ale ADN.
Grație acestor markeri, ar putea fi dezvoltate o serie de „ceasuri epigenetice”, care nu sunt altceva decât modele care măsoară îmbătrânirea biologică pe baza examinării cantității de metilare din anumite părți ale ADN.
Unul dintre cele mai eficiente se numește GrimAge, descris într-un articol publicat în Aging. De exemplu, acest model este capabil să prezică declinul biologic asociat cu anumite afecțiuni legate de vârstă; sau, de asemenea, impactul stresului asupra persoanelor cu probleme de sănătate mintală.
Utilizarea GrimAge pentru a studia impactul stresului
Pe baza acestuia din urmă, un grup de cercetători de la Școala de Medicină Yale (New Haven, Connecticut) a investigat dacă modelul GrimAge este capabil să măsoare impactul stresului asupra accelerării îmbătrânirii biologice la persoanele sănătoase cu vârste cuprinse între 18 și 50 de ani.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Translational Psychiatry. Datele pentru acest studiu au fost colectate între 2008 și 2012, timp în care au fost recrutate pentru cercetare 444 de persoane.
Din acest grup au fost excluși cei cu antecedente de abuz de substanțe, traumatisme craniene, afecțiuni medicale cronice și femeile însărcinate. Pentru restul, au fost efectuate teste de urină de rutină pentru a monitoriza consumul de droguri.
Fiecărui individ i s-au efectuat teste de sănătate fizică, biochimice, endocrine, de obiceiuri, psihosociale, psihiatrice, psihologice și epigenetice (acestea din urmă din probe de sânge).
Stresul accelerează îmbătrânirea biologică
Potrivit acestei proceduri, autorii au constatat că stresul cumulativ a fost asociat cu o îmbătrânire biologică accelerată (în raport cu îmbătrânirea cronologică) atunci când a fost măsurat cu ajutorul ceasului GrimAge.
Ei au concluzionat, de asemenea, că reglarea emoțională și autocontrolul sunt capabile să reducă efectul pe care acest stres îl are asupra accelerării îmbătrânirii cronologice, acționând asupra biomarkerilor, cum ar fi rezistența la insulină.
În plus, anumite caracteristici personale par să accelereze îmbătrânirea biologică, cum ar fi identificarea ca fiind de culoare (diferență de un an) sau identificarea ca bărbat (diferență de unu sau doi ani).
Aceste constatări îi motivează pe oamenii de știință să sugereze analize viitoare ale îmbătrânirii biologice în subgrupuri bazate pe rasă și sex, axate în special pe faptul dacă reglarea emoțională și autocontrolul pot avea același efect protector asupra acestora ca cel observat în cohorta în ansamblu.
Autorii subliniază, de asemenea, interesul de a realiza studii de acest tip pe perioade și mai lungi de timp și pe eșantioane mai mari, luând în considerare factorii de mediu și sociali care afectează reglarea emoțională, autocontrolul și stresul cumulativ.