Experții avertizează că treburile casnice pot afecta grav o relație, ducând adesea la conflicte și frustrări acumulate. Cauzele profunde pot varia de la standarde diferite la o comunicare deficitară sau o muncă subapreciată.
În mod interesant, modelele de comportament pe care le observăm la părinții noștri contribuie în mod semnificativ la modul în care gestionăm sarcinile în propriile noastre relații. Crescând, absorbim în subconștient atitudini și comportamente de la părinții noștri.
Unii pot reflecta inconștient greșelile părinților lor, în timp ce alții se străduiesc să creeze un echilibru mai bun.
De exemplu, a fi martor la faptul că un părinte, de obicei mama, suportă cea mai mare parte a responsabilităților casnice fără prea multă recunoaștere poate influența puternic modul în care cineva abordează treburile casnice în propria relație.
Având în vedere că viața modernă necesită adesea venituri duble pentru a întreține o familie, prioritățile se pot îndrepta spre carieră mai degrabă decât spre rolurile tradiționale de gen.
Această schimbare poate crea tensiuni atunci când unul dintre parteneri se simte împovărat de așteptările privind responsabilitatea exclusivă pentru sarcinile casnice. Bărbații, care și-au văzut mamele ocupându-se singure de gospodărie, ar putea interioriza în mod involuntar convingerea că aceasta este norma.
Aceste așteptări înrădăcinate pot duce la conflicte în cadrul unei relații atunci când un partener se așteaptă la o participare egală la treburile casnice, în timp ce celălalt presupune o diviziune tradițională a muncii.
Pentru a reduce acest decalaj, este esențial ca ambii parteneri să recunoască și să discute deschis despre modul în care educația lor le modelează opiniile cu privire la sarcinile casnice.
Abordând aceste influențe și comunicând deschis despre așteptări și contribuții, cuplurile pot stabili o diviziune mai armonioasă și mai echitabilă a muncii în relația lor.