Tuberculoza laringiană, afecțiunea care a provocat decesul scriitorului Franz Kafka la vârsta de 40 de ani, rămâne o problemă de sănătate publică în România, unde aproximativ 30.000 de persoane sunt afectate de tuberculoză în diverse forme.
Această variantă specifică a bolii, care afectează laringele, este deosebit de severă și frecvent diagnosticată cu întârziere din cauza manifestărilor sale nespecifice.
Scriitorul de origine evreiască a fost inițial diagnosticat cu tuberculoză pulmonară în 1917, boala progresând ulterior către laringe.
În stadiul terminal al bolii, Kafka a experimentat dureri severe care i-au făcut imposibilă ingerarea alimentelor și a lichidelor, fiind nevoit să comunice exclusiv în scris.
Suferința intensă l-a determinat să solicite asistență medicală pentru ameliorarea durerii, medicul său administrându-i morfină în ultimele momente ale vieții. Tuberculoza laringiană este cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis și se caracterizează prin afectarea corzilor vocale.
Manifestările clinice includ dureri intense în regiunea gâtului, modificări ale vocii până la afonie, precum și dificultăți severe de deglutiție în cazurile avansate. Diagnosticul este complicated de similaritatea simptomelor cu alte afecțiuni laringiene.
România înregistrează o rată de incidență a tuberculozei semnificativ mai mare comparativ cu majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.
Factorii socio-economici, precum condițiile precare de locuire și accesul limitat la servicii medicale, contribuie la menținerea acestei situații epidemiologice nefavorabile. Transmiterea bacteriei se realizează pe cale aeriană, prin intermediul picăturilor respiratorii.
Grupurile cu risc crescut includ persoanele vârstnice, copiii, pacienții imunocompromiși și indivizii care locuiesc în condiții de aglomerare. Simptomatologia include durere laringiană persistentă, disfonie, disfagie, scădere ponderală, febră și transpirații nocturne.
Diagnosticul necesită evaluare otorinolaringologică, investigații de laborator și imagistice. Tratamentul constă în administrarea unui regim complex de antibiotice pentru minimum șase luni, iar în cazurile severe poate fi necesară intervenția chirurgicală.
Prevenția se bazează pe vaccinarea BCG la copii, screening-ul activ al populației la risc și respectarea măsurilor de igienă, în special în spațiile aglomerate.
