O fotografie alb-negru cu o fetiță deosebit de elegantă, cu ochi mari albaștri și obraji rotunzi, a luat cu asalt internetul. Imaginea, încărcată cu fundițe și bentițe, pare desprinsă dintr-un alt timp. Pentru mulți, chipul nu spune nimic imediat.
Dar vocea – acea voce inconfundabilă – îi trădează identitatea. Este Margareta Pâslaru, una dintre cele mai iubite artiste ale României, astăzi la 80 de ani. Fotografia din copilărie a devenit virală, oferind o fereastră rară către începuturile unei legende.
O altă imagine, apărută acum în spațiul public, o arată pe micuța Margareta aplecată asupra pianului, sub privirea atentă a profesoarei sale, Lia Romașcu. Un indiciu timpuriu al unei discipline care avea să-i definească întreaga carieră.
Născută pe 9 iulie 1943, în București, a fost atrasă de artă încă din primii ani. A studiat harpa, baletul, pianul și pictura. La doar 4 ani, urca pe scena Operei Naționale, interpretând un rol în „Madame Butterfly” de Giacomo Puccini. Un debut uluitor pentru un copil.
Copilăria și-a petrecut-o în casa bunicilor din cartierul Floreasca. O clădire pe care artista o descrie cu emoție în volumul său autobiografic.
Atelierul bunicului, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad, era inima locuinței: un spațiu imens, cu geamuri uriașe în carouri, înalt cât două etaje, cu o trapă la subsol unde lutul era păstrat la temperatură constantă.
Fiecare cameră avea un tapet diferit, în tonuri închise, cu arabescuri patinate în aur vechi.
„Dormitorul elegant de la etaj era tapetat cu frunze palmate în relief, închise la culoare și pastelate în bronz, astfel încât lumina le făcea reale, îți venea să le desprinzi din perete”, scrie Margareta Pâslaru în „Eu și timpul. Viață, vocație, viziune” (Editura Curtea Veche, 2012).
Drumul de la fetița din fotografia virală la artista consacrată a fost pavat cu muncă, talent și perseverență. Astăzi, rămâne un simbol al eleganței și al excelenței artistice. Imaginile din copilăria sa nu fac decât să completeze portretul unei personalități remarcabile.
