Cancerul pulmonar nu mai este doar o boală a fumătorilor. Din ce în ce mai des, diagnosticul ajunge la persoane care nu au fumat niciodată, iar medicii atrag atenția că această asociere clasică poate întârzia depistarea. Oncologul Surender Kumar Dabas arată că vinovatul nu este întotdeauna tutunul.
Aerul poluat, predispoziția genetică și expunerile cotidiene se pot combina într-un mod tăcut. Particulele fine PM2.5, provenite din trafic, industrie sau arderea combustibililor, pătrund adânc în plămâni, unde pot produce inflamație cronică.
Iar inflamația de durată este un pas cunoscut către cancer. Cercetări recente semnalate de The Times of India sugerează că riscul nu ocolește nici persoanele nefumătoare.
Ce pericole ascund casa și genele?
Pericolul nu vine însă doar din exterior. Radonul, un gaz invizibil care se poate acumula în locuințe, azbestul din anumite medii profesionale ori fumul degajat de gătit sau de încălzirea pe bază de combustibili solizi pot crește, la rândul lor, riscul.
Sunt factori prezenți în rutina zilnică, adesea ignorați. Există și o componentă moștenită. Unele persoane primesc din naștere o sensibilitate care le face mai vulnerabile, iar altele dezvoltă spontan mutații de-a lungul vieții.
Tocmai pentru a descoperi aceste modificări, testarea moleculară a devenit un instrument central: ea arată dacă un pacient poate beneficia de terapii țintite, care îi îmbunătățesc uneori considerabil prognosticul.
Mai mult decât renunțatul la fumat
Boala are însă o armă perfidă: tăcerea. Poate evolua luni întregi fără să dea semnale clare, iar primele manifestări seamănă cu banalele infecții respiratorii.
Tusea care nu mai trece, respirația îngreunată, durerea în piept, răgușeala, pierderea inexplicabilă în greutate sau sângele din tuse sunt motive suficiente pentru un consult medical. În fața acestor realități, prevenția devine mai largă decât simpla renunțare la fumat.
Medicii recomandă oamenilor să stea departe atât de țigări, cât și de fumul inhalat din mediu, să reducă expunerea la aer poluat, să își aerisească locuințele și să verifice nivelul de radon acolo unde riscul este ridicat.
Iar pentru cei cu risc crescut, o tomografie computerizată cu doză redusă poate prinde boala devreme, atunci când tratamentul are cele mai mari șanse. Decizia aparține însă medicului.
