Cercetări recente aduc în discuție beneficiile dietei franceze în comparație cu dieta mediteraneană, considerată până acum standardul în alimentația sănătoasă. Dr
. Michael Aziz, medic internist și autor, prezintă argumente în favoarea modelului alimentar francez pentru sănătate, longevitate și menținerea unei greutăți optime.
Studiul celor Șapte Țări, care a contribuit la popularizarea dietei mediteraneene și a stabilit o legătură între grăsimile saturate și bolile de inimă, a omis să analizeze țări precum Franța și Elveția.
Aceste țări, deși au un consum ridicat de grăsimi saturate, înregistrează rate scăzute ale bolilor cardiovasculare.
Statisticile actuale indică diferențe semnificative între cele două națiuni în ceea ce privește obezitatea, Franța ocupând poziția 143 la nivel mondial, în timp ce Grecia se află pe locul 43.
Această diferență este atribuită în principal modului în care francezii își organizează mesele, cu porții mai mici consumate în ritm lent, chiar dacă alimentele sunt mai dense caloric decât cele specifice dietei mediteraneene.
Dieta franceză include o cantitate substanțială de produse lactate grase, precum brânzeturi maturate și iaurt cremos, care furnizează calciu și vitamina D. Acești nutrienți sunt considerați esențiali pentru sănătatea osoasă și pot contribui la reducerea riscului de cancer de colon.
Datele statistice arată că incidența cancerului de colon în Franța este de 22 de cazuri la 100.000 de locuitori, comparativ cu 149 de cazuri în Grecia.
În privința consumului de vin, ambele diete îl includ, însă francezii îl asociază tradițional cu mesele, practica aceasta favorizând o mai bună absorbție a polifenolilor și contribuind la controlul glicemiei.
Dieta franceză încorporează și o cantitate mai mare de carne roșie și organe, surse importante de fier și vitamina B12, în timp ce dieta mediteraneană pune accent pe consumul de pește.
Modelul alimentar francez nu contrazice principiile unei alimentații sănătoase, ci propune o abordare diferită, adaptată unui stil de viață contemporan. Accentul cade pe calitatea alimentelor și moderație în consum, mai degrabă decât pe restricții specifice anumitor categorii de alimente.





