Dimineața grăbită, prânzul la birou, o cină în doi timpi și trei mișcări. De multe ori, felia de brânză topită devine soluția ușoară: se mulează perfect peste o felie de pâine caldă, curge frumos, are gust plăcut și textură uniformă. Convenabilă, fără îndoială.
Dar convenabil nu înseamnă întotdeauna inofensiv — mai ales când ajunge să fie aleasă zi de zi. În spatele denumirii prietenoase, „brânza topită” nu este un sortiment natural, ci un produs procesat. De obicei, pornește de la un amestec de brânzeturi, lapte, apă, grăsimi și lapte praf.
Pentru ca totul să se lege într-o pastă omogenă și să se topească impecabil, se adaugă săruri de topire și emulsificatori, precum fosfații (E 452, E 339) sau citrații. Rețeta poate include stabilizatori, conservanți, coloranți ori corectori de aciditate.
Rezultatul este un produs diferit, atât ca structură, cât și ca profil chimic, față de brânza maturată natural. Primul semnal de alarmă: sodiul. Produsele procesate folosesc cantități mari de sare pentru conservare și gust.
O singură felie poate aduce sute de miligrame de sodiu — un procent notabil din necesarul zilnic. Iar excesul nu e benign: se leagă de hipertensiune arterială, retenție de apă și suprasolicitarea rinichilor. Urmează grăsimile.
În astfel de produse, grăsimile adăugate sunt frecvent saturate, cu potențial de a crește riscul cardiovascular. În funcție de materii prime și tehnologie, pot apărea și urme de grăsimi trans. Aditivii joacă și ei un rol cheie în poveste.
Emulsificatorii și sărurile de topire oferă textura aceea netedă și stabilitate la cald, însă fosfații pot interfera cu metabolismul calciului și fosforului, afectând absorbția calciului în oase, mai ales la consum frecvent.
Persoanele sensibile la anumiți aditivi pot resimți disconfort digestiv sau reacții alergice.
Un studiu al Asociației pentru Protecția Consumatorului a identificat până la 13 „E-uri” în unele sortimente analizate, iar publicații românești atrag atenția asupra efectelor sărurilor de topire asupra sănătății osoase. Dincolo de compoziție, există și problema valorii nutritive.
Multe produse procesate sunt calorice, dar relativ sărace în componentele valoroase ale laptelui, cu un conținut de proteine utile mai modest și adaosuri fără beneficii nutritive. Consecința este simplă: calorii multe, sațietate limitată și posibilă contribuție la creșterea în greutate.
Mai intervine un aspect subtil: produsul este gândit să placă. Echilibrul dintre grăsimi, sare și textură stimulează pofta și face ușor de mâncat „încă puțin”. Așa apar episoadele de consum excesiv, similare cu cele întâlnite la alte alimente ultraprocesate. Riscurile nu țin doar de rețetă.
În 2023, în SUA, Kraft Heinz a rechemat peste 83.000 de cazuri de felii de brânză (Kraft Singles) după ce o peliculă subțire de plastic putea rămâne lipită de felie la desfacerea ambalajului — un pericol de înec sau reflex de „gagging”.
Episodul arată că ambalarea și manipularea produsului pot adăuga propriile vulnerabilități. Anumite categorii au motive suplimentare de prudență. Copiii și adolescenții sunt mai sensibili atât la aportul mare de sare, cât și la efectele asupra oaselor.
Persoanele cu hipertensiune, boli cardiovasculare sau renale și cele cu restricții privind sarea și grăsimile ar trebui să limiteze consumul. La fel și cei cu alergii ori sensibilități la aditivi.
Iar pentru cei care mizează frecvent pe sandwich-uri și produse procesate, riscurile se acumulează pe termen lung. Există însă modalități simple de a reduce expunerea. Păstrează brânza topită pentru ocazii, nu pentru fiecare masă.
Citește etichetele și evită sortimentele cu multe E-uri, conținut ridicat de sare sau cu fosfați enumerați printre primele ingrediente. Alege alternative mai puțin procesate, precum cașcaval, brânzeturi maturate sau mozzarella naturală. Fii atent la porții.
La gătit, evită temperaturile foarte înalte pentru perioade îndelungate, care pot degrada emulsificatorii. Iar când îți faci un sandwich, echilibrează-l cu legume, salate sau proteine slabe, cum ar fi pieptul de pui.
