Iarna poate părea blândă la prima vedere, dar frigul pătrunde repede, mai ales pentru cei care nu îl pot explica în cuvinte. Hipotermia este rară, în special la câini, însă atunci când apare, consecințele pot fi serioase.
Specialiștii veterinari avertizează că animalele resimt frigul mai intens decât cred mulți proprietari. Puii, animalele în vârstă, cele de talie mică sau cu blană scurtă sunt printre cele mai vulnerabile.
Hipotermia înseamnă scăderea temperaturii corporale sub limitele normale, moment în care organismul nu mai poate menține funcțiile vitale. Expunerea prelungită la frig, vânt sau umezeală, dar și contactul cu suprafețe reci, accelerează pierderea de căldură.
Riscul crește dacă animalul este ud, slăbit sau are afecțiuni preexistente. Semnele care anunță pericolul nu sunt întotdeauna zgomotoase, dar sunt clare.
Tremuratul persistent poate fi primul indiciu, însă absența tremuratului în fața frigului, atunci când animalul pare apatic, este la fel de îngrijorătoare.
Letargia, mișcările lente și stângace, dificultățile de coordonare, gingiile palide, confuzia sau dezorientarea sunt semnale care cer atenție imediată. În cazuri severe, poate apărea pierderea cunoștinței. Zonele periferice, precum urechile și labele, se răcesc primele și merită verificate.
La fel și schimbările bruște de comportament. Dacă există suspiciunea de hipotermie, intervenția trebuie să fie calmă și gradată. Scopul nu este încălzirea rapidă, ci creșterea treptată a temperaturii corporale. Dacă animalul este ud, uscarea cu un prosop este esențială.
Apoi, învelirea în pături, inclusiv așezate și pe dedesubt, ajută la limitarea pierderilor de căldură. O încăpere caldă, apropierea de un calorifer sau o mașină încălzită pot oferi sprijin. Dacă animalul este conștient, i se poate oferi apă călduță, niciodată fierbinte.
Sursele directe de căldură intensă, cum ar fi sticlele cu apă fierbinte, trebuie evitate: pot provoca arsuri sau șoc termic. Indiferent de cum evoluează starea, consultul veterinar rămâne obligatoriu. Chiar și o hipotermie ușoară poate produce efecte interne greu de observat pe moment.
Cât despre plimbări, temperatura ambientală devine un criteriu de siguranță. Majoritatea câinilor sănătoși tolerează bine valorile moderate. Când termometrul rămâne peste zero, dar la cote joase, ieșirile pot fi în regulă, cu precauții pentru animalele mici sau cu blană subțire.
Aproape de îngheț, puii, câinii vârstnici și rasele sensibile pot avea dificultăți, iar plimbările ar trebui scurtate. La temperaturi negative accentuate, mai ales în condiții de umezeală, expunerea devine periculoasă și chiar amenințătoare de viață.
Atunci, limitarea timpului petrecut afară și folosirea hainelor de protecție, precum paltoane sau botoșei, nu sunt mofturi, ci măsuri de prevenție justificate. Foto: Shutterstock
