Când te pregătești să pui cozonacul la cuptor, tentația e să crezi că totul depinde de ingredientele bine alese și de frământare. Dar adevărul stă adesea în altă parte: temperatura cuptorului.

De ea depinde dacă aluatul crește frumos, dacă se coace până în mijloc și dacă iese din cuptor rumen, nu ars pe margini. Primul pas este mereu același, indiferent de cuptor: preîncălzirea. Un cozonac pus într-un cuptor rece are toate șansele să crească neuniform și să rămână dens.

Lasă cuptorul să ajungă la temperatura dorită înainte de coacere; în primele minute, acest echilibru termic îl ajută pe aluat să prindă forță, iar drojdia să lucreze așa cum trebuie.

Cuptoarele electrice oferă un control mai precis și, de aceea, intervalul recomandat este clar: între 175 și 200 de grade Celsius, în funcție de mărimea cozonacului și de cantitatea de umplutură.

Un cozonac mare preferă 175–180°C, ca să aibă timp să se pătrundă fără să se ardă; unul mai mic suportă bine 190–200°C, pentru o coacere rapidă și uniformă. Graba nu ajută: o temperatură prea ridicată rumenește coaja înainte ca mijlocul să fie gata.

La cuptorul pe gaz, atenția trebuie să fie mai mare, pentru că temperatura variază ușor. Primele 10 minute poți lăsa focul puțin mai tare, ca aluatul să prindă volum. Apoi redu la un nivel mediu.

După încă aproximativ 10 minute, micșorează din nou intensitatea, astfel încât cozonacul să se coacă încet și uniform, fără să se ardă la suprafață. Câteva gesturi simple pot face diferența. Nu deschide ușa cuptorului în primele 20–25 de minute: cozonacul are nevoie de stabilitate.

Dacă observi că se rumenește prea repede, așază deasupra o foaie de hârtie de copt. Iar când crezi că e gata, fă testul clasic cu scobitoarea: dacă iese curată, cozonacul este copt.

Rezultatul corect se vede și se simte: o crustă aurie, un miez pufos și o aromă bogată, așa cum promit rețetele tradiționale.