Când cerul se întunecă brusc și primul tunet zguduie geamurile, cei care suferă de alergii sezoniere ar face bine să nu mai creadă în mitul că ploaia le va aduce alinare. Efectul este aproape întotdeauna contrar.
În loc să simtă că pot respira ușor, constată că nasul li se înfundă, ochii încep să lăcrimeze și accesele de strănut devin aproape imposibil de controlat. Aparenta contradicție are o explicație bine documentată, care ține de mecanismele subtile ale atmosferei.
Totul începe cu mult înainte ca prima picătură să cadă. Pe măsură ce furtuna se apropie, vântul se întărește, presiunea scade, iar curenții de aer scot din sol și din vegetație cantități mult mai mari de polen și praf decât într-o zi obișnuită.
Perioada de dinaintea furtunii este, de fapt, una dintre cele mai periculoase pentru persoanele sensibile.
Cum devine polenul un pericol microscopic
Când ploaia în sfârșit începe, lucrurile se complică și mai mult. În condiții normale, picăturile de apă „spală” aerul, trăgând particulele spre pământ. În timpul unei furtuni puternice, însă, procesul se transformă.
Umiditatea extremă și variațiile bruște de temperatură acționează ca un ciocan asupra granulelor de polen, făcându-le să se spargă în fragmente microscopice. Această transformare este cheia întregii probleme.
Granulele intacte de polen sunt, de obicei, suficient de mari pentru a fi oprite de nas și gât. Fragmentele rezultate în urma furtunii sunt atât de fine încât pătrund mult mai adânc, până în bronhii.
Acolo, sistemul imunitar reacționează cu o forță mult mai mare, eliberând histamină și provocând inflamații severe. Un alt element care amplifică efectul este electricitatea statică din atmosferă.
Descărcările electrice și câmpurile magnetice pot încărca particulele de polen fragmentate, făcându-le mai ușor de transportat și mai agresive din punct de vedere alergic.
Poți evita riscul astmului de furtună
Imediat după ce furtuna se stinge, aerul miroase a pământ ud și pare mai curat. Senzația este înșelătoare. În primele ore după ploaie, concentrația de particule fine rămâne periculoasă. Umezeala persistentă favorizează, în plus, eliberarea sporilor de mucegai, un alt alergen major.
Pentru cineva cu astm sau rinită alergică, combinația este devastatoare, putând duce la ceea ce medicii numesc „astm de furtună” – o creștere bruscă a crizelor respiratorii, documentată în mai multe studii. Nu toată lumea este la fel de vulnerabilă, copiii și vârstnicii fiind cei mai expuși.
Protecția, deși simplă, este esențială. Închiderea ferestrelor în timpul furtunii și cel puțin câteva ore după, dușul și schimbarea hainelor după ce ai revenit în casă – toate reduc contactul cu particulele fine.
Nu poți controla vremea, dar poți alege să nu fii în mijlocul ei atunci când aceasta transformă aerul într-un cocktail alergen deosebit de agresiv.
