La intersecția dintre farfurie și minte, o promisiune reapare ciclic: dieta GAPS. Pentru unii, abrevierea de la Gut and Psychology Syndrome e o cheie posibilă către o minte mai limpede și un corp „detoxifiat”. Pentru specialiști, e o ipoteză ambițioasă, fără suport științific solid.

Între promisiune și prudență, curiozitatea publicului crește. Conceptul poartă semnătura dr. Natasha Campbell-McBride, medic stabilit în Marea Britanie, cu interes pentru nutriția tulburărilor digestive și imunitare.

Punctul ei de plecare este teoria „leaky gut”, ideea unui intestin cu permeabilitate crescută, prin ale cărui „pori” bacterii și toxine ar ajunge în sânge, cu efecte asupra creierului.

Dacă refaci mucoasa intestinală și reduci inflamația, susține ea, poți ameliora tulburări neurologice și psihologice – de la autism și ADHD până la depresie.

Doar că, până acum, majoritatea studiilor sugerează altceva: permeabilitatea intestinală pare mai degrabă un simptom decât o cauză, iar legătura directă dintre dietă și aceste tulburări rămâne, în mare parte, speculativă. Planul alimentar GAPS e construit în două trepte.

Prima, numită dietă introductivă, se desfășoară în șase faze succesive, care pot dura până la șase săptămâni. În farfurie ajung, pe rând, supe de carne, bulion de oase, carne fiartă, gălbenușuri crude și alimente fermentate.

A doua treaptă – dieta completă GAPS – se întinde între 18 și 24 de luni și privilegiază carnea proaspătă, peștele, ouăle, legumele și grăsimile animale. În același timp, cerealele, zahărul, carbohidrații rafinați și alimentele procesate sunt excluse.

Autoarea regimului recomandă adesea probiotice, acizi grași esențiali, ulei de ficat de cod și enzime digestive, într-un efort de a susține „reconstrucția” intestinală.

Susținătorii văd în această disciplină alimentară o cale de a reduce inflamația, de a susține digestia și, ca efect secundar, de a îmbunătăți sănătatea mentală. Însă, dincolo de mărturii personale, lipsesc studiile clinice de amploare care să confirme aceste efecte.

Cercetările actuale despre relația alimentație–creier se concentrează mai ales pe anxietate și depresie, nu pe afecțiuni complexe precum autismul sau ADHD-ul, pentru care dovezile sunt încă firave. Restricția vine cu costuri potențiale.

Eliminarea cerealelor și lactatelor poate duce la deficiențe de calciu și vitamina D. Aportul ridicat de grăsimi animale poate împinge în sus valorile colesterolului. Gălbenușurile crude cresc riscul de infecții alimentare.

Iar un regim cu reguli stricte poate, la unii oameni, să alimenteze o preocupare excesivă pentru mâncare și să favorizeze tulburări de alimentație.

Pe deasupra, lipsa studiilor controlate și caracterul autodidact al regimului îl fac greu de susținut și potențial periculos dacă este urmat fără supraveghere medicală.