Dimineața începe, pentru mulți, cu o cană aburindă. Ceai, cafea sau un energizant din frigider. Pare un gest banal, însă specialiștii atrag atenția: granița dintre un sprijin util și un consum cu potențial nociv este surprinzător de îngustă.
„Încă o ceașcă” poate părea inofensivă, dar depășirea pragurilor recomandate pune presiune atât pe sistemul cardiovascular, cât și pe funcțiile cognitive. În Regatul Unit, ghidurile EFSA recomandă adulților sănătoși aproximativ 400 mg de cofeină pe zi.
În practică, această cantitate se traduce, orientativ, prin patru–cinci cești de ceai sau cafea. Estimarea rămâne însă aproximativă: metoda de preparare poate schimba mult concentrația din cană. Iar aportul zilnic nu vine doar din băuturi.
Ciocolata, batoanele energizante sau anumite cereale pot adăuga, discret, doze suplimentare care împing organismul peste limită.
Pentru femeile însărcinate, recomandarea scade la 200 mg pe zi, din cauza sensibilității crescute la cofeină în sarcină și a nevoii de a limita riscurile pentru dezvoltarea fetală. Când doza e prea mare, corpul o spune clar.
Apare ceea ce specialiștii numesc toxicitate la cofeină: inima bate mai repede, anxietatea crește, concentrarea se subțiază, iar deciziile devin impulsive. Pot apărea reflux acid și arsuri gastrice, plus o nevoie tot mai frecventă de a urina. Băuturile energizante merită o atenție în plus.
O singură doză poate conține între 80 mg și 160 mg de cofeină. Două–trei porții într-o zi pot depăși ușor o limită rezonabilă. Toleranța diferă mult de la o persoană la alta. Există oameni care resimt efecte neplăcute deja la aproximativ 60 mg.
Iar atunci când cineva decide să reducă, pasul înțelept este să o facă treptat, tocmai pentru a evita simptomele de sevraj, în special durerile de cap. Mecanismul prin care cofeina ne prinde în cercul ei e subtil.
Substanța blochează adenosina, compusul care se acumulează în creier și semnalizează că e timpul pentru odihnă. Când acest „frânar” natural este inhibat, organismul rămâne în alertă, chiar și atunci când ar trebui să încetinească.
Așa apare rutina care se amplifică de la o zi la alta: la început e suficientă o cafea, apoi mai e nevoie de încă una înainte să ieși pe ușă, iar spre seară apare „necesitatea” unui ultim impuls înainte de plecarea de la serviciu. Cofeina luată târziu sabotează somnul.
Somnul fragmentat întreține oboseala de a doua zi. Iar oboseala cere din nou cofeină. Renunțarea completă nu e simplă, mai ales când ritualurile zilnice se învârt în jurul unei cești.
Există însă alternative care pot domoli dependența fără a rupe dintr-odată obiceiul: băuturile decofeinizate, de pildă, pot păstra plăcerea gestului și pot folosi, uneori, de efectul placebo pentru a domoli pofta de cofeină.
