Durerea de genunchi ori gleznă după o zi de joacă nu e, de fapt, întotdeauna o durere de creștere. Un copil care spune că îl doare piciorul seara, dar dimineața e bine, nu e același lucru cu un copil care șchiopătează o săptămână întreagă.
Specialiștii trag un semnal de alarmă: diferența dintre un disconfort normal și artrita juvenilă poate fi greu de observat, dar consecințele ignorării sunt uriașe. Artrita juvenilă, denumită medical artrită idiopatică juvenilă, lovește din interior.
Sistemul imunitar, menit să apere organismul, începe să atace propriile articulații. Inflamația nu trece de una singură. Dacă nu e oprită la timp, poate deteriora cartilajul și osul din jur, lăsând sechele permanente.
Dr. Anjani Gummadi, medic primar reumatolog și imunolog pediatru, explică faptul că părinții confundă adesea această boală cu durerile de creștere, tocmai pentru că ambele apar la copii activi, care aleargă și se cațără toată ziua.
Durerea care nu cedează cu masaj și somn
Care sunt semnele care nu mai intră în tiparul normal?
Durerea care persistă săptămâni la rând, umflarea vizibilă a unei articulații, senzația de încălzire a pielii de deasupra acesteia, rigiditatea de dimineață care dispare abia după ce copilul se mișcă, șchiopătatul sau dificultatea de a folosi un braț.
Toate acestea sunt motive serioase pentru un consult medical. În plus, unii copii pot face febră fără o cauză aparentă, pot prezenta erupții pe piele sau chiar inflamații oculare fără simptome vizibile. Durerile de creștere, în schimb, urmează un tipar foarte clar.
Apar de obicei seara sau noaptea, după efort fizic, și sunt simetrice – adică dor ambele picioare. Dimineața copilul e perfect sănătos, fără umflături, fără rigiditate și fără limitări în mișcare. O noapte de somn, un masaj ușor sau aplicarea locală de căldură sunt suficiente pentru a le alina.
Artrita juvenilă, însă, nu cedează la astfel de metode. Disconfortul persistă și începe să afecteze mersul la școală, participarea la sport și activitățile de zi cu zi.
Tratamentul actual redă copiilor o viață normală
Vârsta e un alt indicator important. Durerile de creștere sunt frecvente între 3 și 12 ani. Artrita juvenilă poate apărea oricând înainte de 16 ani, inclusiv la copii mici sau adolescenți. Mulți părinți amână vizita la medic, sperând că durerea va trece de la sine.
În cazul artritei, însă, inflamația continuă în tăcere, distrugând articulațiile chiar și atunci când copilul nu se plânge zgomotos. Tratamentele actuale au evoluat considerabil față de acum unul sau două decenii.
Dr. Gummadi subliniază că există medicamente bine țintite, care controlează inflamația eficient și au efecte adverse minime atunci când sunt administrate sub supravegherea unui specialist. Diagnosticul nu mai e o condamnare pe viață.
Unii copii intră în remisie și pot reduce treptat tratamentul, alții necesită o perioadă mai lungă de terapie, în funcție de forma bolii. Cheia este momentul descoperirii: cu cât mai devreme, cu atât șansele de a păstra funcționalitatea articulațiilor și dezvoltarea normală sunt mai mari.
Mesajul medicilor este cât se poate de direct: durerea persistentă nu trebuie nici ignorată, nici tratată cu panică.
O evaluare la un reumatolog și imunolog pediatru poate face diferența dintre un copil care se plânge seara și un copil care, dacă e tratat la timp, poate duce o viață complet activă și sănătoasă. Artrita juvenilă nu trebuie să definească viitorul nimănui – dacă este prinsă la timp.
