Ecranul telefonului arată un nas perfect. Sala de operație nu poate produce niciodată acel nas. Între aceste două realități s-a săpat o prăpastie care îi îngrijorează pe chirurgii esteticieni din întreaga lume.
Pacienții nu mai vin la consultație cu poze decupate din reviste sau cu chipul vreunei starlete de la Hollywood. Aduc, în schimb, propriul lor chip, trecut prin filtrele aplicațiilor cu inteligență artificială și prin instrumentele generative ale rețelelor sociale.
În câteva secunde, un algoritm le redesenează unghiurile nazale, le subțiază vârful, le micșorează trăsăturile. Rezultatul e seducător pe ecran. Și, de cele mai multe ori, de neatins în realitate. American Society of Plastic Surgeons a publicat recent o analiză care trage un semnal de alarmă.
Instrumentele bazate pe AI elimină asimetriile firești ale feței și creează proporții care nu există în anatomia umană – nasuri excesiv de înguste, trăsături miniaturale, fețe lipsite de orice imperfecțiune naturală.
Specialiștii citați în studiu atrag atenția că algoritmii nu au nicio legătură cu fizica țesuturilor, cu grosimea pielii sau cu limitele cartilajului. Iar cine ar încerca să reproducă în sala de operație aceste standarde digitale s-ar îndrepta direct spre eșec.
Algoritmul modifică pixeli, chirurgul lucrează cu țesut viu
Dr. Cristian Nițescu, medic primar cu peste 25 de ani de experiență în chirurgie estetică și reconstructivă, vede zilnic această confruntare. Tinerii îi arată ecranul telefonului și îi spun că vor exact acea formă.
„Aplicațiile cu inteligență artificială oferă o perspectivă atractivă, dar extrem de înșelătoare”, explică medicul. Un algoritm modifică pixeli pe o imagine bidimensională.
În sala de operație, însă, chirurgul lucrează într-un spațiu tridimensional, cu țesut viu, cu o rețea vasculară fină și cu un cartilaj care are propriile limite de elasticitate și susținere.
Cât te costă respirația pentru un selfie perfect
Aici intervine miza reală, dincolo de estetică. Dacă un chirurg ar încerca să reducă structura nazală doar pentru a atinge dimensiunile miniaturale generate de o aplicație, riscul nu se oprește la aspect.
„Se poate ajunge la colapsul valvei nazale interne, ceea ce înseamnă că pacientul va avea mari dificultăți în a mai respira normal pe nas”, avertizează Dr. Nițescu. Cu alte cuvinte, goana după un selfie perfect poate costa funcția respiratorie pe viață.
Definiția unui nas reușit, spune medicul, nu are legătură cu ecranul. Un nas bun este cel care se integrează armonios în fizionomia feței și își păstrează intactă funcția respiratorie pe parcursul întregii vieți. Restul e doar iluzie digitală.
