Carnea de vită a ajuns, pentru mulți români, un produs de ocazie. Prețul o scoate din coșurile de cumpărături, iar puiul și porcul preiau rolul principal pe farfurie.
Totuși, medicul nutriționist Mihaela Bilic o vede altfel: vita, mai ales de la vițel sau de la animale hrănite cu iarbă, are o compoziție nutritivă pe care puține alimente o au. Nu e un aliment pentru consum zilnic, dar un loc într-o dietă echilibrată își găsește cu prisosință. Care este secretul?
Un fier special, numit hemic, pe care organismul îl absoarbe mult mai ușor decât fierul din vegetale.
Fiindcă acest tip de fier există doar în alimentele de origine animală, vita devine un aliat de nădejde pentru copiii în creștere, femeile la vârsta fertilă, persoanele cu anemie și oricine are nevoi crescute de fier.
Când acest mineral scade, apar semnalele: oboseală, slăbiciune, concentrare șubredă și rezistență redusă la efort. Un alt motiv de interes este vitamina B12, un nutrient care nu există în mod natural în plante.
Fără el, organismul nu poate produce globule roșii, nu își menține sistemul nervos, nu sintetizează ADN-ul și nu transformă mâncarea în energie. Tocmai de aceea, cine consumă foarte puține produse animale trebuie să fie cu ochii pe acest nutrient.
Proteinele din vită sunt complete: conțin toți aminoacizii esențiali, pe care corpul nu îi poate fabrica singur. Ele stau la baza masei musculare, refacerii țesuturilor, producerii enzimelor și hormonilor și bunei funcționări a imunității.
Nu în ultimul rând, o porție săracă în grăsimi și bogată în proteine ține foamea departe mai mult timp.
Grăsimea vizibilă a cărnii de vită
Un lucru care sare în ochi este grăsimea. La vită, aceasta se vede aproape întotdeauna la suprafață, poate fi identificată și tăiată înainte de gătire sau după. La porc, grăsimea stă ascunsă printre fibrele de mușchi și nu se lasă separată ușor.
Astfel, vita oferă un control mai bun asupra cantității de grăsime ajunse în farfurie. Nu toate tăieturile arată însă la fel. Mușchiul, antricotul degresat și vrăbioara se numără printre cele mai slabe porțiuni, iar vițelul câștigă simpatii prin frăgezime și conținut scăzut de grăsime.
Mezelurile procesate din vită? Sunt altă poveste. Astea nu păstrează avantajele și ar fi bine să rămână o excepție, nu o regulă. Gătitul are ultimul cuvânt. Fierberea, coacerea la cuptor, grătarul sau gătirea lentă, la temperaturi blânde, păstrează ce e bun în carne.
Prăjirea în mult ulei sau expunerea la flacără prea puternică nu sunt tocmai în regulă, fiindcă pot duce la compuși de care organismul nu are nevoie.
Vita are un loc, dar nu în fiecare zi
E porcul atunci de aruncat? Nu. Porcul își are locul lui într-un regim normal, mai ales când alegi mușchiulețul. Dar la fier și vitamina B12, vita stă mai bine. Pentru medicul nutriționist, aceste două substanțe plasează vita deasupra porcului, iar grăsimea care se separă ușor vine ca un plus.
Specialiștii nu recomandă să punem toate proteinele într-un singur coș. Pește, pasăre, ouă, leguminoase, lactate – toate își au rostul, la fel și carnea roșie, atâta timp cât nu devine un obicei zilnic.
Nutriționiștii și organizațiile internaționale vorbesc despre moderație și despre o dietă în care legumele, fructele și cerealele integrale au partea lor. Carnea roșie nu e nici un pericol, nici o soluție miraculoasă. Prețul rămâne însă o piedică serioasă.
Mulți români pun mâna pe vita doar din când în când, deși beneficiile ei sunt clare. Fierul hemic, vitamina B12 și proteinele complete o recomandă mai ales copiilor, femeilor și persoanelor care se confruntă cu deficit de fier.
Consumată cu cap și integrată într-o alimentație variată, ea poate fi o verigă importantă în sănătatea de zi cu zi.
