Cântarul o ia din nou în sus pentru mulți dintre cei care renunță la injecțiile pentru slăbit precum Ozempic, Wegovy sau Mounjaro. Nu e un eșec personal, spun nutriționiștii, ci o consecință previzibilă a felului în care funcționează aceste tratamente.
Odată oprit medicamentul, foamea revine, pofta crește, iar controlul porțiilor devine brusc mai greu.
Studiile pe termen lung indică același lucru: după întreruperea medicamentelor de tip GLP-1, oamenii recâștigă peste jumătate din kilogramele pierdute, uneori mai repede decât după o dietă obișnuită, tocmai pentru că sistemul hormonal al apetitului își reia cursul.
În acest peisaj deloc ușor, propunerea lui Adam Collins, profesor asociat de nutriție la Universitatea din Surrey, pare surprinzător de simplă: oul. Un aliment banal, accesibil, adesea subestimat.
Argumentul lui pleacă de la fiziologie, nu de la modă: ouăle furnizează proteine de înaltă calitate, cu toți aminoacizii esențiali, sprijinind menținerea masei musculare în perioadele în care apetitul e imprevizibil sau scăzut.
Aduc vitamina D și o suită de micronutrienți, rămânând, în același timp, una dintre cele mai sustenabile și convenabile surse de proteine animale. Nu e doar o chestiune de compoziție nutritivă.
Modul în care ouăle influențează sațietatea contează cu adevărat când foamea reapare după renunțarea la injecții. Consumul lor a fost asociat în repetate rânduri cu senzație de plin de durată mai lungă și cu un aport caloric redus la mesele următoare, inclusiv la persoanele supraponderale sau obeze.
Explicația: proteina din ou stimulează eliberarea de GLP-1 produs natural de organism și reduce nivelul grelinei, hormonul foamei. Pe scurt, oul acționează ca un „agonist GLP-1” natural, imitând parțial mecanismul medicamentelor pentru slăbit, însă fără lista de efecte adverse care vine cu ele.
Protejarea masei musculare e un alt punct nevralgic. Când aportul de proteine e insuficient, nu se pierde doar grăsime, ci și mușchi. Cercetările indică faptul că un prag de aproximativ 1 gram de proteină pe kilogram corp, sau mai mult, se leagă de o conservare mai bună a masei slabe.
Ouăle fac atingerea acestui prag mai simplă: sunt ușor de porționat, ușor de pregătit și pot fi integrate în mese mici, care nu solicită un apetit mare. Persistă, totuși, întrebarea despre colesterol. Timp de ani, ouăle au purtat eticheta nedreaptă a unui risc cardiovascular ridicat.
Datele recente nu susțin această teamă pentru majoritatea oamenilor: un ou pe zi este considerat, în general, sigur, iar eventualele riscuri țin mai mult de ce se pune lângă – mezeluri, prăjeli – decât de oul în sine. Efectul de sațietate poate fi amplificat simplu.
Asocierea cu alimente bogate în fibre, precum pâinea integrală, potențează eliberarea de GLP-1 și aduce beneficii metabolice suplimentare.
Iar într-o perioadă în care utilizatorii de medicamente pentru slăbit se confruntă frecvent cu carențe – de calciu, fier, magneziu, potasiu și vitaminele A, C, E și K – un aliment dens nutritiv, ușor de introdus în rutină, capătă valoare dublă.
Pentru cei care încă folosesc injecțiile, pentru cei care reduc doza sau pentru cei care au decis să renunțe, oul apare ca un aliat pragmatic: sprijină controlul apetitului, protejează masa musculară și contribuie la acoperirea unor nevoi nutritive esențiale. Într
-o tranziție dificilă, simplitatea poate face diferența.
