Senzația de arsură în piept poate fi o reacție banală a organismului. Poate fi însă și semnalul unei boli care avansează tăcut.
Diferența dintre cele două situații se ascunde în detalii aparent mici – frecvență, intensitate, consecințe – pe care dr. Roxana Sass, medic specialist gastroenterolog la Clinica DigestMed, le explică fără ocolișuri.
Refluxul gastroesofagian înseamnă, la propriu, întoarcerea conținutului stomacului în esofag. E un fenomen care i se poate întâmpla oricui, mai ales după mese bogate. În mod normal, corpul are mecanisme naturale de protecție:
mucoasa esofagiană rezistă, simptomele lipsesc sau sunt abia perceptibile, iar episodul trece fără urmări. Un astfel de incident izolat nu are nicio legătură cu boala. Lucrurile se schimbă fundamental când refluxul începe să lase urme.
Ghidurile de specialitate definesc boala de reflux gastroesofagian (BRGE) nu prin prezența refluxului în sine, ci prin efectele sale: simptome deranjante sau complicații care alternează confortul și sănătatea. Cu alte cuvinte, diagnosticul se pune când acidul din stomac începe să dicteze regulile.
Când poate fi considerat refluxul un simplu accident digestiv? Atunci când apare rar, de obicei după excese – o masă copioasă, prea multe grăsimi, alcool, cafea, ciocolată – ori după o poziție orizontală asumată prea devreme după masă.
Simptomele sunt scurte, trec de la sine sau cu un antiacid, nu întrerup activitatea zilnică și nu lasă leziuni. Asemenea episoade nu cer tratament cronic.
Simptomele persistente cer consult medical
La polul opus stă refluxul care nu mai pleacă. Arsurile retrosternale recurente, regurgitările acide, senzația de gust amar sau acru în gură, impresia că alimentele urcă înapoi din stomac – toate acestea pot anunța BRGE.
Manifestările pot sări însă și peste esofag: tuse cronică, răgușeală, laringită, durere toracică fără explicație cardiacă, nod resimțit în gât. Fiindcă aceste simptome pot avea și alte origini, o evaluare gastroenterologică este singura cale de a stabili adevărul.
Cum îți dai seama că e timpul să consulți un medic? Semnele nu sunt greu de recunoscut: simptomele apar frecvent, medicamentele împotriva arsurilor devin o necesitate recurentă, somnul e perturbat, anumite alimente sunt evitate de teama disconfortului, iar calitatea vieții are de suferit.
Există însă o capcană – intensitatea simptomelor nu reflectă întotdeauna gravitatea maladiei. Un pacient poate avea arsuri puternice și o endoscopie normală, iar altul poate prezenta o esofagită severă cu simptome aproape inexistente.
Anumite persoane sunt mai vulnerabile: cele cu exces ponderal sau obezitate, cele care fumează, femeile însărcinate, persoanele cu hernie hiatală.
Se adaugă obiceiurile care încurajează refluxul – mesele abundente servite seara – și medicamentele care relaxează sfincterul esofagian inferior, mușchiul responsabil de păzirea intrării în stomac.
Există și semnale de alarmă pe care nimeni nu ar trebui să le ignore: dificultăți ori durere la înghițire, scădere inexplicabilă în greutate, anemie feriprivă, vărsături persistente, vărsături cu sânge, scaun negru. În aceste cazuri, endoscopia nu mai este opțională.
Tot ea este indicată dacă simptomele rezistă la tratament sau dacă pacientul are factori de risc pentru esofagul Barrett.
Tratamentul precoce previne complicațiile severe
Tratamentul, în schimb, începe cu lucruri aparent banale: pierderea kilogramelor în plus, renunțarea la fumat, ultima masă cu 2-3 ore înainte de culcare, ridicarea capului patului pentru cei care se confruntă cu simptome nocturne.
Surprinzător pentru mulți, ghidurile nu mai susțin eliminarea completă a alimentelor considerate iritante. Dieta se personalizează: fiecare pacient evită doar ceea ce îi provoacă simptome.
Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, medicamentele de primă intenție – inhibitorii pompei de protoni – trebuie luate corect, cu 30-60 de minute înainte de masă.
Riscul ignorării prelungite a bolii este real: esofagită erozivă, ulcer esofagian, stenoză, esofag Barrett și – într-un procent mic, dar serios – cancer esofagian. Niciuna dintre aceste complicații nu apare peste noapte, dar toate pornesc de la același semnal ignorat.
Arsurile frecvente, simptomele care persistă săptămâni la rând, tratamentele care încetează să mai funcționeze, problemele la înghițire, slăbirea fără motiv, anemia care apare din pierdere de fier ori sângele în vărsături sau în scaun – fiecare dintre acestea este un motiv suficient pentru un consult medical.
Când diagnosticul e pus corect, tratamentul poate fi ales cu precizie, iar complicațiile pot fi oprite din timp. Diferența dintre un reflux ocazional și boala de reflux gastroesofagian ține, până la urmă, de un singur lucru: cât de mult lasă acidul să se amestece în viața ta.
Dacă arsurile apar rar, după excese, cel mai probabil e un accident digestiv. Dacă reapar insistent sau vin însoțite de dificultăți la înghițire, anemie ori slăbire, un medic gastroenterolog este următorul pas obligatoriu.
Un diagnostic precoce și un tratament corect pot schimba cursul bolii și pot aduce un câștig neprețuit: o viață normală.
