În septembrie 1953, Marea Britanie a renunțat brusc la raționalizarea zahărului. Iar efectele acestei decizii s-au resimțit în organismele oamenilor zeci de ani mai târziu.
Un studiu publicat pe 4 august 2026 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences a folosit exact această schimbare istorică drept un experiment natural.
Cercetătorii au comparat două grupuri de adulți: unii născuți între 1951 și 1956, ale căror prime luni de viață s-au scurs sub regimul strict de raționalizare, și alții care au prins perioada post-1953, când zahărul a redevenit liber.
Datele au fost colectate de la 64.761 de participanți din UK Biobank. Concluzia? Cei care au trăit primele 1.000 de zile cu mai puțin zahăr au avut, la maturitate, rate mai mici ale mai multor tipuri de cancer.
Cea mai puternică asociere a fost găsită în cazul cancerului de ficat și ale căilor biliare intrahepatice, urmată de cancerul rectal, pulmonar, de prostată și de sân.
Preferințele gustative din primii ani modelează deceniile următoare
Dar poate cea mai surprinzătoare descoperire nu ține de tumori, ci de obiceiuri. Persoanele expuse la raționalizare au consumat mai puțin zahăr chiar și la aproximativ cinci decenii după aceea. Au raportat cantități mai mici de alimente și o dietă mai variată.
Cu alte cuvinte, gustul format în copilărie pare să ghideze alegerile alimentare toată viața. Primele 1.000 de zile, calculate din momentul concepției până la împlinirea vârstei de doi ani, sunt o perioadă critică pentru programarea metabolică.
Dr. Palleti Siva Karthik Reddy, medic consultant la Elite Care Clinic, explică faptul că în această etapă se formează mecanismele care țin de reglarea glicemiei, depozitarea grăsimilor, răspunsul imunitar și preferințele alimentare.
Alimentația din această perioadă poate influența felul în care organismul se dezvoltă și cum răspunde ulterior la alimente. Un alt detaliu notabil: cei din grupul expus la raționalizare aveau telomeri mai lungi.
Aceste structuri protectoare de la capetele cromozomilor se scurtează pe măsură ce celulele se divid și organismul îmbătrânește. Diferența observată i-a determinat pe cercetători să estimeze o îmbătrânire biologică mai lentă cu aproximativ 2,2 ani.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că reducerea zahărului „întoarce” literalmente vârsta organismului. Telomerii sunt un marker biologic, nu un ceas exact al vârstei.
Ce pot face părinții fără să cadă în panică
Studiul are însă limite clare. Nu este un experiment clinic în care bebelușii au fost repartizați intenționat unor diete diferite.
Situația istorică a oferit o comparație reală, dar persoanele din perioada raționalizării au fost expuse unui mediu alimentar mai larg, nu doar unui consum redus de zahăr.
Rezultatele indică posibile mecanisme care implică metabolismul, inflamația cronică și sistemul imunitar, dar nu demonstrează că zahărul, luat separat, provoacă un anumit tip de cancer. Un titlu precum „zahărul provoacă cancer” ar depăși concluziile reale ale cercetării.
Pentru părinți, mesajul nu este să intre în panică. Zaharurile naturale din fructele întregi sau din lapte nu sunt problema. Principala preocupare o reprezintă zahărul adăugat sau zaharurile libere din dulciuri, deserturi, băuturi îndulcite și produse foarte procesate.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca zaharurile libere să reprezinte mai puțin de 10% din aportul energetic zilnic, iar pentru beneficii suplimentare, sub 5%.
Pentru copiii mici, recomandările sunt și mai stricte: zahărul nu ar trebui adăugat în alimentele oferite în perioada diversificării, iar Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din Statele Unite recomandă ca micuții sub doi ani să nu consume deloc zahăr adăugat.
Dr. Reddy avertizează însă că rezultatele nu trebuie transformate într-o regulă extremă. „Mesajul principal al acestei cercetări nu este că zahărul este toxic sau că cei mici au nevoie de o dietă absolut lipsită de zahăr”, spune medicul.
„Este faptul că nivelul și tipul de zahăr la care sunt expuși copiii la începutul vieții ar putea conta mult mai mult decât am apreciat până acum.” Concluzia practică pentru familii nu este eliminarea completă a dulciurilor, ci formarea unor obiceiuri alimentare echilibrate.
Alimentele mai puțin dulci pot deveni normale încă de la început, fără ca fiecare masă să fie asociată cu un desert. Fructele pot fi oferite fără a fi însoțite zilnic de dulciuri, iaurtul simplu nu are nevoie obligatoriu de zahăr, iar apa poate rămâne băutura de zi cu zi.
Experiențele alimentare din primii ani ar putea rămâne asociate cu organismul și cu preferințele gustative mult mai mult timp decât se credea.
