Demența este un termen general folosit pentru a descrie diverse simptome ale declinului cognitiv, cum ar fi uitarea. Este un simptom al unui număr de boli și tulburări cerebrale care stau la baza acesteia. Demența nu este o boală unică în sine, ci un termen general utilizat pentru a descrie simptome de afectare a memoriei, comunicării și gândirii.
Deși probabilitatea de a dezvolta demență crește odată cu vârsta, demența nu este o parte normală a îmbătrânirii. Câteva cifre despre demență
Se estimează că 47,5 milioane de persoane din întreaga lume suferă de demență. Un nou caz de demență este diagnosticat la fiecare 4 secunde Demența afectează în principal persoanele în vârstă, dar nu este o parte normală a procesului de îmbătrânire.
Simptomele demenței
Simptomele demenței includ pierderi de memorie, dezorientare și modificări ale dispoziției. O persoană cu demență poate prezenta oricare dintre simptomele enumerate mai jos, în principal din cauza pierderii memoriei.
Unele simptome pot fi observate chiar de către ei, altele pot fi observate doar de către îngrijitori sau personalul medical.
Posibile simptome de demență :
– Pierderea recentă a memoriei: un semn în acest sens ar putea fi adresarea repetată a aceleiași întrebări. – Dificultate în îndeplinirea unor sarcini familiare: de exemplu, pregătirea unei băuturi sau a unei mese. – Probleme de comunicare: dificultăți de limbaj, uitarea unor cuvinte simple sau folosirea unor cuvinte greșite. – Dezorientare: de exemplu, rătăcirea pe o stradă cunoscută anterior. – Probleme cu gândirea abstractă: gestionarea banilor, de exemplu. – Pierderea obiectelor: uitarea locului în care se află obiecte de uz cotidian, cum ar fi cheile sau portofelele, de exemplu. – Schimbări de dispoziție: schimbări bruște, inexplicabile de atitudine sau de dispoziție. – Schimbări de personalitate: devenirea iritabilă, suspicioasă sau temătoare. – Pierderea inițiativei: pierderea interesului de a face ceva sau de a merge undeva. Pe măsură ce pacientul îmbătrânește, simptomele demenței cu debut tardiv tind să se agraveze.
Cele 4 stadii ale demenței
Uneori, demența este împărțită, în linii mari, în patru stadii:
1 Deficiență cognitivă ușoară: se caracterizează prin uitare generală. Afectează multe persoane pe măsură ce îmbătrânesc, dar numai unele dintre ele evoluează spre demență.
2 Demența ușoară: persoanele cu demență ușoară au probleme cognitive care, ocazional, au un impact asupra vieții lor de zi cu zi. Simptomele includ pierderi de memorie, confuzie, schimbări de personalitate, rătăcire și dificultăți în planificarea și îndeplinirea sarcinilor.
3 Demență moderată: viața de zi cu zi devine mai dificilă și persoana poate avea nevoie de mai mult ajutor. Simptomele sunt similare cu cele ale demenței ușoare, dar mai accentuate. Persoana poate avea nevoie de ajutor pentru a se îmbrăca și a se coafa. De asemenea, aceasta poate prezenta schimbări semnificative de personalitate, de exemplu, poate deveni suspicioasă sau agitată fără motiv. De asemenea, sunt probabile tulburări de somn.
4 Demență severă: în acest stadiu, simptomele s-au agravat considerabil. Poate exista o pierdere a capacității de comunicare, iar persoana poate avea nevoie de îngrijire cu normă întreagă. Sarcinile simple, cum ar fi statul în șezut și ținerea capului în sus, devin imposibile. Se poate pierde controlul vezicii urinare.
Tipuri de demență
Există mai multe tipuri de demență, printre care :
– Boala Alzheimer se caracterizează prin „plăci” între celulele moarte ale creierului și „încurcături” în interiorul celulelor (ambele datorate unor anomalii ale proteinelor). Țesutul cerebral al unei persoane cu boala Alzheimer are din ce în ce mai puține celule nervoase și conexiuni, iar dimensiunea generală a creierului scade.
– Demența cu corpi Lewy este o tulburare neurodegenerativă legată de structuri anormale din creier. Modificările din creier implică o proteină numită alfa-sinucleină.
– Demența mixtă se referă la un diagnostic de două sau trei tipuri de demență care apar împreună. De exemplu, o persoană poate avea în același timp boala Alzheimer și demență vasculară.
– Boala Parkinson este, de asemenea, marcată de prezența corpilor Lewy. Deși boala Parkinson este adesea considerată o tulburare de mișcare, aceasta poate duce și la simptome de demență.
– Boala Huntington se caracterizează prin tipuri specifice de mișcări necontrolate, dar include și demența. Alte afecțiuni care duc la simptome de demență includ:
– Demența frontotemporală, cunoscută și sub numele de boala Pick.
– Hidrocefalie cu presiune normală atunci când se acumulează în creier lichid cefalorahidian în exces.
– Atrofia corticală posterioară seamănă cu modificările observate în boala Alzheimer, dar într-o altă parte a creierului.
Principalele cauze ale demenței
Demența poate fi cauzată de moartea celulelor cerebrale, iar boala neurodegenerativă, moartea progresivă a celulelor cerebrale care are loc în timp, este asociată cu majoritatea demențelor. Cu toate acestea, nu se știe dacă demența este cea care provoacă moartea celulelor cerebrale sau dacă moartea celulelor cerebrale este cea care provoacă demența.
Pe lângă moartea progresivă a celulelor cerebrale, așa cum se întâmplă în cazul bolii Alzheimer, demența poate fi cauzată, printre altele, de un traumatism cranian, de un accident vascular cerebral sau de o tumoră cerebrală.
Demența vasculară (cunoscută și sub numele de demență multi-infarct): aceasta rezultă din moartea celulelor cerebrale cauzată de afecțiuni precum bolile cerebrovasculare, de exemplu, un accident vascular cerebral.
Demența poate fi cauzată și de :
Bolile prionice – de exemplu, CJD (boala Creutzfeldt-Jakob).
Infecția cu HIV: nu știm exact cum virusul afectează celulele creierului, dar știm că se întâmplă.
Factori reversibili: unele demențe pot fi tratate prin inversarea efectelor cauzelor care stau la baza lor, inclusiv interacțiunile medicamentoase, depresia, deficiențele de vitamine și anomaliile tiroidiene.
Diagnosticul de demență
Prima etapă a evaluării performanței memoriei și a sănătății cognitive constă în întrebări și sarcini standard.
Cercetările au arătat că nu este posibilă diagnosticarea fiabilă a demenței fără a utiliza testele standard de mai jos, completându-le integral și înregistrând toate răspunsurile; cu toate acestea, diagnosticul ia în considerare și alți factori.
Teste cognitive pentru demență
Testele cognitive actuale pentru demență sunt utilizate pe scară largă și s-au dovedit a fi un mijloc fiabil de indicare a demenței. Acestea au suferit puține modificări de la începutul anilor 1970. Scorul testului mental prescurtat constă în zece întrebări, inclusiv:
Câți ani ai? Cât e ceasul, cu o precizie de o oră? Ce an este? Care este data nașterii dumneavoastră?
Fiecare răspuns corect primește un punct; un scor de șase puncte sau mai puțin sugerează o deficiență cognitivă.
A doua parte a testului chestionează o persoană apropiată pacientului și constă în șase întrebări menite să determine dacă pacientul :
- a devenit mai puțin capabil să își amintească evenimente sau conversații recente
- a început să aibă probleme în a găsi cuvintele potrivite sau să folosească cuvinte nepotrivite
- a avut dificultăți în gestionarea banilor sau a medicamentelor
- au avut nevoie de mai mult ajutor pentru a se deplasa (fără ca motivul să fie o accidentare, de exemplu).
În cazul în care testul sugerează pierderea memoriei, se recomandă efectuarea unor teste standard, inclusiv analize de sânge de rutină și o scanare a creierului.
Prevenirea demenței
Știm că anumiți factori de risc sunt asociați cu demența. Cu toate acestea, vârsta este cel mai important factor predictiv. Alți factori de risc includ
– Fumatul și consumul de alcool. – Ateroscleroza (boală cardiovasculară care duce la îngustarea arterelor). – Niveluri ridicate de colesterol „rău” (lipoproteine cu densitate scăzută). – Niveluri de homocisteină (un tip de aminoacid) peste medie în sânge. – diabet. – un stil de viață sedentar.
EXCELENT SI INGRIJORATOR