La 52 de ani, celebrul chef Tom Kerridge a atras atenția publicului după ce a slăbit în jur de 70 de kilograme.
Nu doar cifrele au stârnit curiozitatea, ci și metoda aleasă: o abordare pe care a numit-o „dieta dopaminei”, construită în jurul alimentelor despre care se consideră că stimulează eliberarea dopaminei, supranumită „hormonul fericirii”.
Punctul de plecare este dopamina însăși, un neurotransmițător implicat în senzațiile de plăcere, motivație și concentrare. Când nivelul ei scade, apar frecvent oboseala, lipsa de energie, apatia sau dificultățile de memorie.
Dincolo de efectele asupra stării psihice, dopamina are și roluri fiziologice: contribuie la eliminarea excesului de sodiu și a toxinelor și poate influența reglarea tensiunii arteriale.
Regimul promovat de Kerridge este low-carb și pune accent pe un aport crescut de proteine, alături de alimente considerate a susține producția de dopamină.
Ideea centrală este simplă: dacă mesele aduc sațietate și plăcere, scade nevoia de gustări și devine mai ușor să pierzi în greutate fără senzația constantă de privare.
Pe farfurie, acest lucru înseamnă proteine de calitate, în special din carne de pui, vită sau curcan, care furnizează aminoacizii necesari și ajută la controlul apetitului.
Alături de carne își găsesc locul fructele și legumele, produsele lactate precum iaurtul și smântâna grasă, iar ciocolata apare în cantități moderate.
În schimb, alcoolul și carbohidrații amidonoși sunt eliminați, fiind considerați factori care pot amplifica fluctuațiile glicemiei și senzația de foame.
Un detaliu pe care chef-ul îl subliniază constant: mesele nu sunt percepute ca „mâncare de dietă”, ci pot fi savurate în contexte sociale, alături de familie și prieteni. Explicația pentru succesul rapid al ideii în mediul online este la îndemână.
Rezultatele personale ale lui Kerridge au fost convingătoare, iar promisiunea de a slăbi mâncând alimente asociate cu plăcerea și satisfacția e, din start, atrăgătoare. În plus, accentul pus pe starea de bine psihică o diferențiază de regimurile clasice, mai degrabă restrictive.
Specialiștii în nutriție temperează însă entuziasmul. Înlocuirea carbohidraților cu mai multe proteine nu este potrivită pentru toată lumea, iar eliminarea aproape completă a carbohidraților poate îngreuna menținerea unei alimentații echilibrate, bogate în nutrienți.
Mai există și problema subiectivității: alimentele „care ne fac fericiți” diferă de la o persoană la alta, fiind modelate de factori genetici, psihologici, culturali și de mediu.
Chiar dacă proteinele cresc senzația de sațietate, acest lucru nu garantează reducerea automată a consumului de alimente bogate în grăsimi sau zahăr, mai ales într-un mediu în care acestea sunt ușor accesibile.
Iar pentru cei care știu că tind să exagereze cu produsele foarte calorice, simpla expunere la astfel de opțiuni ar trebui limitată, chiar și atunci când un regim promite beneficii emoționale.
