În fiecare zi, nouă românce aud că au cancer de col uterin. Cinci dintre ele nu vor mai apuca să vadă următoarea dimineață.
România nu doar că are cea mai mare rată de mortalitate prematură prin această boală din Europa, dar incidența este de 2,5 ori mai mare decât media Uniunii Europene, iar decesele sunt de peste patru ori mai frecvente.
Totul ar putea arăta total diferit peste 10-20 de ani, dacă un singur obicei s-ar schimba: vaccinarea împotriva HPV.
Miturile și informațiile distorsionate îi fac pe mulți părinți să ezite sau să refuze vaccinul, fără să înțeleagă că virusul HPV poate declanșa, în timp, cancere grave – de col uterin, vaginale, vulvare, orofaringiene, anale sau peniene. Cea mai răspândită confuzie?
Că vaccinul ar fi necesar doar după începerea vieții sexuale sau doar pentru fete. În realitate, este un vaccin de prevenție, eficient înainte de orice contact cu virusul și recomandat atât fetelor, cât și băieților.
Odată ce infecția apare, vaccinul nu mai elimină virusul, ci doar protejează împotriva altor tulpini. De aceea, vârsta optimă pentru administrare este 11-14 ani, când două injecții la șase luni sunt suficiente. După 15 ani împliniți, schema include trei doze.
Mulți se întreabă dacă vaccinul afectează fertilitatea. Dimpotrivă: prin prevenirea leziunilor precanceroase și a cancerelor care necesită tratamente agresive, vaccinarea contribuie indirect la protejarea capacității de a avea copii.
Iar pentru băieți, beneficiul este dublu – îi feresc de cancere orofaringiene, anale și peniene, dar scad și transmiterea virusului către parteneri. Nici trecerea printr-o infecție HPV nu oferă imunitate completă, iar răspunsul imun natural este slab și inconsistent.
Vaccinul rămâne cea mai sigură protecție pe termen lung. Testele regulate Babeș-Papanicolau sunt esențiale pentru depistarea leziunilor precoce – prevenție secundară.
Însă vaccinarea face un pas în plus: previne infecția cu tulpini oncogene și combate și alte tipuri de cancer pe care niciun test nu le depistează, cum ar fi cel vaginal, vulvar, anal sau orofaringian. Nu există un „prea târziu” absolut pentru vaccinare.
Deși beneficiul maxim se obține înainte de expunerea la virus, chiar și ulterior vaccinarea rămâne utilă: este puțin probabil ca o persoană să fi fost expusă la toate tulpinile din vaccin.
Modelările arată că 50% dintre cazurile de cancer cervical pot fi atribuite infecțiilor dobândite după 20 de ani, iar 25% după 30 de ani. De aceea, recomandarea se extinde până la 45 de ani, iar în cazuri cu risc crescut, nu există limită de vârstă.
Singurele situații în care vaccinul nu se administrează sunt alergia severă la o componentă sau o doză anterioară. În rest, există doar contraindicații temporare: o infecție acută severă cu febră sau sarcina – nu din cauza unui pericol dovedit, ci din precauție, din lipsa datelor la gravide.
După naștere, vaccinarea poate continua, chiar și în timpul alăptării. Așa arată drumul de la nouă diagnostice și cinci decese pe zi către o realitate în care cancerul de col uterin devine o raritate, precum în Australia, care se apropie de eradicarea bolii.
Mii de vieți ar putea fi salvate înainte ca suferința să înceapă.
