Un diagnostic de cancer vine adesea insoțit de o întrebare pe care puțini pacienți îndrăznesc să o pună cu voce tare: pot continua să facă sex în timp ce substanțele chimice curg prin vene?
Răspunsul, spun specialiștii, nu este un „nu” categoric, ci unul condiționat de starea fizică, tipul de tratament și analizele de sânge. Oboseala cumplită, greața persistentă și fluctuațiile hormonale pot transforma dorința sexuală într-un ecou palid al ceea ce era înainte.
Mulți pacienți constată că energia le este atât de redusă în anumite etape ale terapiei încât simpla gândire la un contact intim pare ireală. Medicii explică însă că aceasta este o reacție normală a organismului aflat sub asediu, nu un semn că relația de cuplu s-a fisurat.
Cheia, recomandă ei, este o comunicare deschisă între parteneri, în care fiecare își expune limitele și nevoile fără vinovăție.
Pauze obligatorii și precauții medicale
Există însă situații în care medicul impune o pauză obligatorie. Cancerele localizate la nivelul organelor genitale, al tractului urinar, al rectului sau al anusului necesită adesea o perioadă de abstinență după intervenții chirurgicale sau radioterapie.
Țesuturile fragile, aflate în plin proces de vindecare, riscă să fie traumatizate sau infectate, iar reluarea actului sexual trebuie să aibă loc doar cu binecuvântarea echipei medicale. Un pericol mai puțin vizibil, dar la fel de real, ține de compoziția sângelui.
Anumite medicamente din chimioterapie reduc drastic numărul de leucocite – soldații care ne apără de infecții.
În această ferită imunitară, organismul devine o țintă ușoară pentru bacterii și virusuri, iar medicii pot recomanda limitarea temporară a contactelor intime până când analizele revin la parametri siguri. La fel de gravă este scăderea trombocitelor, celulele responsabile de coagulare.
Dacă nivelul lor coboară periculos de mult, orice mică leziune – inclusiv cea produsă în timpul sexului – poate declanșa sângerări greu de controlat. De aceea, monitorizarea periodică a hemogramei devine o rutină pe care niciun pacient nu ar trebui să o neglijeze.
Un capitol aparte, poate cel mai puțin discutat, este contracepția. Substanțele administrate în chimioterapie pot afecta profund dezvoltarea unui fetus, crescând riscul de malformații și complicații. De aceea, specialiștii sunt categoriei: nicio sarcină nu trebuie să apară pe durata tratamentului.
Atât femeile, cât și bărbații aflați sub terapie oncologică au datoria să întrebe medicul care este metoda contraceptivă cea mai potrivită pentru ei.
Iar această măsură trebuie menținută nu doar pe toată perioada chimioterapiei, ci și pentru un interval de timp după finalizarea acesteia, așa cum stabilește fiecare protocol în parte.
Intimitatea dincolo de actul sexual
Dincolo de corp, cancerul lovește și în imaginea de sine. Căderea părului, schimbările bruște de greutate, cicatricile proaspete sau dezechilibrele hormonale pot distruge încrederea într-un mod pe care partenerul nu îl poate întotdeauna înțelege.
Anxietatea, depresia și teama constantă de recidivă se adaugă pe lista factorilor care sting interesul sexual. Psihologii și oncologii avertizează însă că aceste reacții nu sunt un eșec personal, ci parte a luptei.
Consilierea psihologică sau psihoterapia pot oferi instrumente pentru a reda cuplului o formă de apropiere adaptată noii realități. Când forțele lipsesc, intimitatea poate lua forme mai simple, dar nu mai puțin profunde.
O îmbrățișare prelungită, un sărut sincer, câteva clipe petrecute în tăcere, mâna strânsă în mâna celuilalt – toate acestea păstrează vie conexiunea dintre doi oameni.
Specialiștii în oncologie și sănătate sexuală spun răspicat: a reduce intimitatea la actul sexual înseamnă a pierde din vedere esența sprijinului emoțional, care, în perioadele dificile ale tratamentului, poate conta la fel de mult ca orice pastilă sau perfuzie.
Orice nelămurire legată de viața sexuală în timpul chimioterapiei trebuie adusă în discuție cu medicul oncolog. Fiecare pacient are un drum unic, iar recomandările se pot schimba de la o săptămână la alta, în funcție de evoluția bolii și de reacția la tratament.
În marea majoritate a cazurilor, viața sexuală poate continua – cu adaptări, cu pauze, cu precauții. Secretul nu stă într-o rețetă universală, ci în dialogul constant dintre pacient, partener și echipa medicală.
