Un medic poate asculta plămânii unei persoane pentru a căuta probleme de sănătate subiacente.
Un medic ascultă sunetul plămânilor unei persoane pentru a încerca să găsească cauza, care poate fi cauza:
– plămânii – căile respiratorii, cum ar fi traheea și bronhiile – vasele de sânge și mușchii – coastele – diafragma
Atunci când o persoană respiră, aceste părți lucrează împreună pentru a furniza oxigen organismului. În timpul respirației, plămânii unei persoane pot scoate o varietate de sunete. În timp ce unele sunete pulmonare sunt tipice și indică faptul că plămânii funcționează corect, alte sunete pulmonare pot indica o problemă de sănătate subiacentă.
Iată care sunt diferitele sunete pulmonare, ce le poate cauza și posibilele opțiuni de tratament.
Sunete pulmonare obișnuite
Atunci când medicii ascultă plămânii unei persoane, ei notează frecvența, intensitatea și calitatea sunetelor pe care le aud. Acești factori îi pot ajuta să determine dacă sunetele care provin din plămâni sunt regulate sau nu. Sunetele respirației pot fi diferite în funcție de locul în care se produc în sistemul respirator. Profesioniștii din domeniul sănătății le clasifică după cum urmeazăSursa sigură :
– Sunetul respirației pulmonare normale sau veziculare: Un medic poate auzi acest sunet pe cea mai mare parte a pieptului cu ajutorul stetoscopului, un dispozitiv de ascultare a sunetelor interne ale corpului unei persoane. Sunetele respirației veziculare apar atunci când aerul intră și iese din plămâni în timpul respirației. Sunetul este moale, cu tonalitate joasă și zgomotos. De asemenea, este continuu, mai intens și mai ascuțit în timpul inspirației decât în timpul expirației.
– Sunetul respirației bronșice: Sunetul respirației bronșice poate fi auzit deasupra traheei atunci când o persoană expiră. Acest sunet este puternic, gol și ascuțit. Cu toate acestea, dacă un medic aude un murmur bronșic în afara traheei, acest lucru poate indica o problemă de sănătate.
– Sunet normal de respirație traheală: Un medic poate auzi acest sunet deasupra traheei. Este foarte puternic, tare și ascuțit.
Respirația șuierătoare este un sunet ascuțit, continuu. Un medic poate fi capabil să audă o persoană care gâfâie cu sau fără stetoscop.
Experții în sănătate clasifică fluieratul în trei grupe:
– Fluierături monofonice: Acest tip de fluierat produce o singură notă și apare în timpul inspirației sau expirației. Un fluierat monofonic poate avea o frecvență constantă sau variabilă și poate fi de lungă durată sau poate apărea în timpul ambelor faze ale respirației.
– Fluierături polifonice: Un fluier polifonic are mai multe note și apare în timpul expirației. De asemenea, acestea pot crește în înălțime spre sfârșitul expirației.
– Respirație șuierătoare: O respirație șuierătoare este un sunet scurt și șuierător care apare în timpul inspirației.
Respirația șuierătoare poate rezulta din blocajele sau îngustarea căilor respiratorii ale unei persoane. Cauzele respirației șuierătoare pot include:
– astm – boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) – tumori – obstrucția căilor respiratorii de către un corp străin – acumularea de mucus în căile respiratorii.
Crepitațiile, cunoscute și sub numele de raluri, sunt sunete intermitente care se aud de obicei în timpul inhalării. Ele pot suna ca niște bule, pocnituri sau zăngănituri.
Experții definesc o pocnitură după cum urmează:
Fine: acestea apar în căile respiratorii mici și sunt moi și ascuțite. Crepitațiile fine pot apărea mai frecvent în timpul unei respirații decât cele grosiere și apar numai în timpul inhalării.
Înseamnă: Sunt rezultatul bulelor de aer care trec prin mucusul din bronhiile mici, două tuburi care transportă aerul din trahee către plămâni. Bronhiile se ramifică în pasaje din ce în ce mai mici, care în cele din urmă duc la saci de aer numiți alveole.
Grosier: Crepitațiile grosiere apar în bronhiile mai mari și sunt puternice, nu foarte ascuțite și durează mai mult decât cele fine. Ele apar în principal în timpul inspirației, dar pot apărea și în timpul expirației.
Crepitațiile rezultă din deschiderea bruscă a căilor respiratorii mici. Ele pot indica faptul că plămânii unei persoane conțin lichid sau nu se umflă în mod corespunzător.
Cauzele pocniturilor sunt următoarele:
– pneumonie – BPOC – edem pulmonar, care reprezintă prezența lichidului în plămâni – boala pulmonară interstițială, un grup de boli care provoacă cicatrizarea plămânilor – insuficiență cardiacă – bronșită cronică
Sforăitul este un sunet scăzut, continuu, care seamănă cu sforăitul. Ele sunt cauzate de blocaje la nivelul căilor respiratorii mari ale plămânilor. Răcnetele pot apărea în timpul expirației sau în timpul expirației și inhalării, dar nu doar în timpul inhalării. Ele se datorează deplasării lichidului și a altor secreții în căile respiratorii mari. Ele pot fi rezultatul unor afecțiuni precum astmul și infecțiile virale ale sistemului respirator superior.
Stridorul este un sunet ascuțit care se dezvoltă în tractul respirator superior. Acesta apare în principal atunci când o persoană inspiră și este cel mai audibil în gât. Se dezvoltă din cauza unei obstrucții în tractul respirator superior. Sunetul provine din comprimarea aerului de către o zonă îngustată a tractului respirator superior.
Cauzele stridorului includ:
– laringomalacie, când țesuturile laringelui unui sugar sunt moi și flasce – leziuni ale corzilor vocale – traheomalacie, în care cartilajul traheei unui sugar este slăbit și înmuiat – bronhomalacie, în care cartilajul bronhiilor unui sugar este slăbit – compresie datorată umflăturilor sau leziunilor.
Frecarea pleurală este un sunet de cracare, măcinare și frecare care apare atunci când suprafețele pleurale inflamate se freacă una de cealaltă. Pleura este o membrană care acoperă plămânii unei persoane și care facilitează respirația. Pleura unei persoane poate deveni inflamată ca urmare a anumitor afecțiuni de sănătate care provoacă durere sau sensibilitate. Cauzele fricțiunii pleurale includ:
– pneumonie – embolie pulmonară, un cheag de sânge care se deplasează până la o arteră din plămâni – pleurezie malignă, o acumulare de lichid și celule canceroase care se formează între peretele toracic și plămâni – pleurezie, atunci când pleura este inflamată.
Atunci când un medic dorește să asculte plămânii unei persoane, el folosește de obicei un stetoscop, pe care îl plasează în diferite părți ale pieptului și ale spatelui unei persoane pentru a verifica dacă există diferite sunete pulmonare. De asemenea, el poate, de asemenea, să atingă spatele unei persoane pentru a căuta noduli sau acumulări de lichid. Această tehnică presupune plasarea stetoscopului sub cutia toracică a unei persoane și baterea de-a lungul spatelui acesteia. Acest lucru îi permite profesionistului din domeniul sănătății să asculte orice schimbare de tonus pe măsură ce bate.
Tratamentul pentru sunetele pulmonare atipice va depinde de cauza și de gravitatea simptomelor. O persoană cu sunete pulmonare atipice poate avea nevoie de antibiotice dacă există o infecție. Medicii pot recomanda, de asemenea, medicamente antiinflamatorii pentru a trata afecțiunile care implică inflamații. O persoană cu o afecțiune pulmonară pe termen lung poate avea nevoie de medicamente sau tratament regulat. Dacă simptomele sunt mai severe, poate fi necesar un tratament spitalicesc și, eventual, o intervenție chirurgicală.
Când trebuie să contactați un medic
Orice persoană care aude sunete pulmonare neobișnuite sau atipice trebuie să consulte un medic. Unele sunete pulmonare pot indica probleme grave de sănătate.
Deși sunetele pulmonare sunt, în general, tipice, unele pot indica faptul că o persoană are o problemă de sănătate subiacentă. Dacă cineva observă sunete pulmonare neobișnuite, ar trebui să consulte un medic. Există mai multe metode pe care profesioniștii din domeniul sănătății le pot folosi pentru a determina motivul sunetelor pulmonare neregulate. Solicitați de urgență asistență medicală dacă o persoană are dificultăți de respirație sau nu mai respiră.