Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia computerizată (CT) sunt ambele utilizate pentru imagistica medicală. Principala diferență dintre ele este tehnologia pe care o folosesc. RMN utilizează unde radio, iar CT utilizează raze X.
Atât RMN-ul, cât și CT-ul sunt investigații medicale detaliate care le permit medicilor să vizualizeze diferite organe și țesuturi din corp. RMN utilizează unde radio și magneți pentru a crea imagini, în timp ce CT utilizează o secvență de raze X.
În unele cazuri, sunt necesare investigații suplimentare, cum ar fi CT sau RMN, pentru a diagnostica sau confirma anumite afecțiuni. Există avantaje și dezavantaje atât pentru RMN, cât și pentru CT. IRM este utilizat frecvent pentru a diagnostica afecțiuni ale creierului, încheieturilor, gleznelor, sânilor, inimii și vaselor de sânge.
Cu toate acestea, aparatul RMN poate fi zgomotos, așa că pacienții primesc adesea căști pentru a reduce zgomotul. CT, pe de altă parte, utilizează raze X pentru a capta imagini și este mai rapid, mai ieftin și mai ușor de tolerat de către pacienți.
Este utilizat în mod obișnuit pentru diagnosticarea fracturilor osoase, a tumorilor, a hemoragiilor interne și pentru monitorizarea cancerului. Cu toate acestea, CT este o metodă iradiantă, ceea ce o face nepotrivită pentru femeile însărcinate sau pentru pacienții cu insuficiență renală sau cu reacții alergice la substanțele de contrast.
IRM are avantajul de a oferi imagini detaliate cu o rezoluție ridicată a contrastului tisular, ceea ce o face utilă pentru detectarea leziunilor articulare și pentru planificarea intervențiilor chirurgicale. De asemenea, este sigură pentru femeile însărcinate în ultimele două trimestre de sarcină.
În schimb, CT este mai puțin costisitoare, dar are o rezoluție mai mică a contrastului tisular în comparație cu IRM. Este utilizat în mod obișnuit pentru afecțiuni traumatice și pentru explorarea toracelui. Atât scanările CT, cât și cele RMN au riscuri asociate.
Scanările CT implică expunerea la niveluri scăzute de radiații și o potențială reacție la agenții de contrast. Scanările RMN pot provoca reacții la metale din cauza magnetului, zgomote puternice care pot afecta auzul, creșterea temperaturii corpului în timpul scanărilor lungi și claustrofobie la unii pacienți.
În alegerea între RMN și CT, tipul de investigație imagistică depinde de patologia suspectată sau cunoscută. CT este de preferat pentru afecțiuni traumatice și explorarea toracelui, în timp ce IRM este de preferat pentru patologia neurologică, vasculară și musculo-scheletală.
Colaborarea dintre radiologi și medicii curanți este importantă în selectarea metodei imagistice optime pentru fiecare pacient. În cele din urmă, atât RMN-ul, cât și CT-ul au punctele lor forte și punctele slabe, iar alegerea între ele depinde de circumstanțele specifice și de nevoile pacientului.