Cu cât glicemia rămâne mai mult timp la cote ridicate, cu atât mai multe sisteme ale organismului ajung să fie afectate în tăcere. Iar ceea ce pare la început o simplă problemă de zahăr în sânge se poate transforma într-o reacție în lanț care lovește acolo unde nimeni nu se așteaptă.
Diabetul nu este doar o chestiune de insulină și de pancreas. Când nivelul glucozei din sânge rămâne constant peste limitele normale, nervii, vasele de sânge și organele interne încep să sufere. Leziunile se instalează treptat, iar în multe cazuri semnalele de alarmă lipsesc cu desăvârșire.
Tocmai de aceea, complicațiile pot avansa ani la rând fără ca persoana afectată să bănuiască ce se întâmplă în interiorul propriului corp.
Nervii și ochii cedează primii sub presiunea glucozei
Unul dintre cele mai frecvente efecte secundare este neuropatia periferică, adică deteriorarea nervilor care ajung la extremități. Primele semne apar adesea la nivelul picioarelor: furnicături, senzații de arsură sau o amorțeală greu de explicat.
Pe măsură ce nervii se degradează, unii oameni pierd complet capacitatea de a resimți durerea. O rană, o bășică sau o tăietură minoră poate rămâne nedetectată zile întregi, iar consecințele se agravează pe nesimțite.
Datele Institutului Național pentru Diabet și Boli Digestive și Renale din SUA (NIDDK) arată că între o treime și jumătate dintre persoanele cu diabet dezvoltă această formă de neuropatie. Ochii sunt și ei expuși.
Retinopatia diabetică apare atunci când vasele mici de sânge din retină cedează sub presiunea glicemiei mari. La început, boala nu produce niciun simptom vizibil, iar vederea pare perfect normală.
Abia mai târziu apar încețoșări, pete întunecate în câmpul vizual și, în situațiile grave, pierderea vederii. O analiză apărută în revista Ophthalmology în 2021 estima că aproximativ 22% dintre persoanele cu diabet se confruntă cu o formă de retinopatie diabetică.
Rinichii, inima, ficatul și creierul lucrează în umbra diabetului
Rinichii lucrează și ei în umbra acestei boli. Glicemia ridicată deteriorează vasele de sânge care asigură filtrarea, iar unul dintre primele indicii este prezența albuminei în urină. Conform CDC, aproximativ unul din trei adulți cu diabet are boală cronică de rinichi.
Pericolul real constă în faptul că degradarea funcției renale poate progresa fără simptome vizibile, ceea ce face ca analizele de sânge și de urină să fie singura modalitate de a prinde problema la timp. Inima și creierul nu rămân nici ele ferite.
Diabetul accelerează deteriorarea vaselor de sânge și favorizează ateroscleroza, mai ales atunci când hipertensiunea arterială și colesterolul crescut se adaugă la tablou.
Potrivit CDC, adulții cu diabet au un risc de boli cardiovasculare sau accident vascular cerebral de aproximativ două ori mai mare decât persoanele fără această afecțiune. Chiar și nervii care reglează ritmul cardiac și tensiunea arterială pot fi afectați. Ficatul este și el un teren vulnerabil.
Persoanele cu diabet de tip 2 prezintă un risc crescut de boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice (MASLD), cunoscută anterior drept boala ficatului gras non-alcoolic. Rezistența la insulină încurajează depunerea grăsimilor în celulele hepatice.
O meta-analiză publicată în 2024, care a inclus date de la peste 2,2 milioane de persoane cu diabet de tip 2, a estimat că aproximativ 65% prezentau steatoză hepatică. În anumite situații, afecțiunea poate avansa către inflamație, fibroză și leziuni hepatice severe. Nici creierul nu scapă.
Diabetul este asociat cu un risc mai mare de declin cognitiv și demență, prin mecanisme care implică deteriorarea vaselor de sânge, inflamația și rezistența la insulină. Raportul Comisiei Lancet din 2024 privind demența include diabetul printre factorii de risc modificabili.
Aceasta nu înseamnă că fiecare persoană cu diabet va dezvolta demență, ci că ținerea bolii sub control poate contribui și la protejarea sănătății creierului. Există și o complicație care adesea trece neobservată: gastropareza.
Nervul vag, responsabil de coordonarea mișcărilor stomacului, poate fi afectat de diabet, ceea ce încetinește golirea stomacului. Rezultatul: balonare, greață, vărsături și o senzație de sațietate care apare după cantități mici de mâncare.
Totuși, aceste simptome nu înseamnă automat gastropareză, iar unele medicamente folosite în tratamentul diabetului pot încetini la rândul lor golirea gastrică.
