Cu toate acestea, acest fenomen, cunoscut sub numele de sarcopenie, poate fi în mare parte prevenit prin activitate fizică regulată pe parcursul vieții adulte.
Unul dintre cele mai tangibile efecte ale îmbătrânirii este, fără îndoială, scăderea treptată a forței și rezistenței organismului. Pentru majoritatea oamenilor, masa musculară atinge punctul maxim la începutul vârstei adulte și începe deja să scadă ușor între 30 și 40 de ani. Acest declin al capacității fizice este deosebit de nemilos pentru sportivii profesioniști de top: cu foarte puține excepții, acești sportivi nu pot ține pasul cu ritmul impus de sportivii mai tineri și sunt nevoiți să își încheie cariera la sfârșitul vârstei de 30 de ani.
Unul dintre principalii factori implicați în această pierdere de mușchi este mio-statina, o proteină care blochează mecanismele biochimice responsabile de producerea și creșterea celulelor musculare. Pe măsură ce nivelul de mioztatină din sânge crește progresiv odată cu vârsta, capacitatea de regenerare musculară este redusă și apar cicatrici și depozite de grăsime în țesutul muscular.
Sarcopenia: pierderea de 30 până la 50% din mușchi între 40 și 80 de ani.
În timp ce pierderea treptată a masei musculare pe măsură ce îmbătrânim este un fenomen perfect normal, aceasta se poate accelera mult prea repede în cazul persoanelor sedentare care nu își folosesc mușchii în mod regulat. La aceste persoane, pierderea de masă musculară poate ajunge la 1 până la 2% pe an între 50 și 60 de ani și la 3 până la 5% pe an la vârste mai înaintate. În general, prin urmare, o persoană inactivă poate pierde între 30% și 50% din masa sa musculară între 40 și 80 de ani.
Această pierdere excesivă de mușchi, cunoscută sub numele de „sarcopenie”, este o problemă medicală foarte gravă care afectează aproape o treime din populația în vârstă. Pe de o parte, sarcopenia duce la numeroase probleme fizice, deoarece dispariția unei mari părți din masa musculară face ca oamenii să devină foarte fragili, să obosească rapid și, în consecință, să aibă o calitate a vieții redusă și un risc crescut de mortalitate.
Pierderea masei musculare: nu este inevitabilă
Vestea bună este că sarcopenia nu este un fenomen inevitabil și poate fi prevenită în mare parte printr-o dietă bună și, mai ales, prin exerciții fizice regulate. Se spune adesea că ceea ce nu este folosit se pierde, iar acest lucru este valabil în special pentru mușchi. Există un adevărat cerc vicios al inactivității: cu cât vă mișcați mai puțin, cu atât aveți mai puțini mușchi, iar cu cât aveți mai puțini mușchi, cu atât vă mișcați mai puțin. O persoană activă, pe de altă parte, își folosește mușchii în mod regulat și reușește să mențină un bun echilibru între masa musculară și cea grasă. Persoanele active din punct de vedere fizic au, de asemenea, niveluri mai scăzute de mio-statină, ceea ce contracarează parțial efectul acestei proteine asupra pierderii masei musculare.
Sentimentul de a fi mai tânăr decât vârsta ta
Trăim într-o lume în care aspectul exterior, în special cel al pielii, este adesea considerat mai important decât bunăstarea interioară. Acest lucru este valabil mai ales atunci când vine vorba de îmbătrânire: în timp ce societatea cheltuiește sume uriașe de bani în fiecare an pe produse „anti-îmbătrânire” sau proceduri medicale, doar o minoritate de oameni adoptă obiceiuri de viață sănătoase, capabile să încetinească deteriorarea treptată a funcțiilor noastre fiziologice care apare odată cu vârsta.
Exemplul sarcopeniei ilustrează măsura în care această „îmbătrânire interioară” este principalul factor responsabil pentru toate bolile cronice care reduc atât speranța de viață, cât și calitatea vieții. Îmbătrânirea sănătoasă nu înseamnă să arăți mai tânăr decât vârsta ta, ci să te simți mai tânăr decât vârsta ta!