Culoarea, forma și consistența scaunului pot trăda probleme de sănătate pe care mulți oameni preferă să le ignore. Deși subiectul rămâne tabu în conversațiile obișnuite, modificările persistente ale tranzitului intestinal ar trebui să declanșeze un semnal de alarmă.
Fiecare organism are propriul ritm, influențat de ce mâncăm, cât bem, cât ne mișcăm și ce medicamente luăm. Dar când apar schimbări care nu dispar sau vin la pachet cu alte simptome, consultul medical devine obligatoriu.
Un scaun aproape negru, cleios și cu o putoare neobișnuit de puternică poate ascunde sânge digerat. Fenomenul poartă numele de melenă și apare cel mai des când sângerarea se produce în zona superioară a tubului digestiv, la nivelul esofagului, stomacului sau duodenului.
Există și variante mai puțin sumbre: suplimentele cu fier ori medicamentele pe bază de bismut pot înnegri scaunul fără nicio legătură cu o hemoragie.
Totuși, când consistența capătă aspect de gudron, iar amețelile, slăbiciunea sau durerile abdominale își fac apariția, evaluarea medicală nu mai suportă amânare.
Sângele roșu-aprins, vizibil pe hârtia igienică, în vas sau la suprafața fecalelor, trimite de obicei spre o sângerare din zona anală sau rectală.
Hemoroizii și fisurile anale sunt vinovații cei mai frecvenți, însă lista nu se oprește aici: polipii rectali și cancerul colorectal figurează și ei printre cauzele posibile.
O nuanță vișinie sau roșu-închis a scaunului sugerează o pierdere de sânge din colon ori din segmentul final al intestinului subțire. Dacă hemoragia este abundentă sau se însoțește de leșin, situația devine o urgență medicală.
Scaunele unsuroase sau subțiri semnalează malabsorbție
Scaunele mari, unsuroase, care plutesc și refuză să fie trase la WC, indică un exces de grăsime în materii fecale, cunoscut sub denumirea de steatoree.
Organismul nu reușește să descompună ori să absoarbă corect lipidele, iar vinovații pot fi afecțiuni ale pancreasului, ale căilor biliare sau sindroame de malabsorbție.
Pe termen lung, grăsimile neabsorbite duc la lipsuri de vitamine solubile în grăsimi, precum A, D, E și K. O paloare extremă, albicioasă sau de culoarea argilei poate trăda, la rândul ei, o problemă cu eliminarea bilei, mai ales când urina s-a închis la culoare și pielea capătă tentă galbenă.
Formele și dimensiunile scaunului variază în mod normal de la o zi la alta. Însă un calibru subțire, care se repetă, merită investigat. Explicațiile pornesc de la simple modificări funcționale ale tranzitului și ajung la inflamații sau îngustări intestinale.
Un episod izolat nu înseamnă automat o boală gravă, dar persistența schimbării, mai ales însoțită de sânge în scaun, anemie sau pierdere inexplicabilă în greutate, cere neapărat un consult.
Când mucusul sau diareea persistă, e timpul să mergi la medic
Cantități mici de mucus apar în mod firesc în materiile fecale. Când însă eliminarea devine frecventă și cantitatea vizibilă, tabloul se poate lega de infecții intestinale, de sindromul de colon iritabil sau de boli inflamatorii intestinale precum boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică.
Mucusul însoțit de sânge, febră sau dureri abdominale persistente reprezintă un motiv serios să mergi la medic. Scaunele apoase apar adesea după o infecție digestivă sau după consumul de alimente contaminate.
Dacă diareea nu trece, cauzele posibile se lărgesc: intoleranța la lactoză, boala celiacă, sindromul de colon iritabil sau bolile inflamatorii intestinale. Iar diareea instalată după ce ai băut apă netratată din râuri sau lacuri poate ascunde o infecție cu parazitul Giardia.
La polul opus, constipația, cu scaune tari și eliminare anevoioasă, poate avea legătură cu prea puține fibre și lichide, cu anumite medicamente sau cu afecțiuni digestive.
