Un os slăbit nu doare și nu trimite semnale de alarmă. Abia când apare o fractură, o durere care nu mai trece sau un diagnostic de osteoporoză începe să conteze ceea ce, de fapt, s-a construit sau s-a pierdut de-a lungul deceniilor.
Iar specialiștii atrag atenția că rezistența scheletului se decide mult mai devreme decât ne imaginăm, încă din copilărie și adolescență, când obiceiurile prind rădăcini. Contrar aparenței de structuri rigide, oasele sunt țesuturi vii, într-o continuă transformare.
Se formează și se resorb simultan, iar balanța dintre cele două procese se înclină treptat odată cu trecerea anilor. Masa osoasă crește accelerat în primii ani de viață și atinge, de regulă, apogeul undeva între 20 și 30 de ani.
Vârsta de 30 nu este însă o sentință: după acest prag, obiceiurile sănătoase pot încetini pierderea de masă osoasă și pot ține la distanță riscul de fracturi.
Mișcarea care pune scheletul la treabă
Ce anume funcționează? Mișcarea care pune scheletul la treabă. Mersul alert, urcatul scărilor, dansul sau alergarea sunt activități în care oasele trebuie să susțină greutatea corpului, iar specialiștii le recomandă alături de exercițiile care solicită musculatura.
Antrenamentele de forță, făcute cu greutăți, benzi elastice sau doar cu propria greutate corporală, mențin atât rezistența mușchilor, cât și pe cea a oaselor. La vârste înaintate, exercițiile pentru echilibru capătă o importanță aparte, pentru că reduc șansele unei căderi.
Alimentația completează tabloul.
Potrivit recomandărilor americane ale NIH, majoritatea adulților între 19 și 50 de ani au nevoie de aproximativ 1.000 mg de calciu zilnic, iar cei între 19 și 70 de ani de 600 UI de vitamina D. Calciul se găsește în lactate, în tofu îmbogățit cu calciu, în anumite legume verzi și în peștele consumat cu oasele comestibile.
Vitamina D ajută la absorbția calciului, iar proteinele susțin masa musculară. Suplimentele nu sunt o soluție automată: ele se administrează în funcție de alimentație, de factorii de risc și de recomandarea medicului.
Cine e cu adevărat expus riscului de osteoporoză
Există și categorii mai expuse. Femeile devin mai vulnerabile după menopauză, când scăderea estrogenului accelerează pierderea masei osoase, dar osteoporoza nu ocolește nici bărbații.
Fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, greutatea corporală foarte redusă și tratamentele îndelungate cu corticosteroizi cresc riscul. Iar ideea că la 30 de ani e musai să faci o osteodensitometrie este falsă pentru persoanele sănătoase, fără factori de risc.
Investigațiile pot fi recomandate mai devreme în cazul fracturilor de fragilitate, al anumitor boli sau al tratamentelor care afectează metabolismul osos.
Adevărata prevenție nu începe însă la primul test, ci mult înaintea lui: prin mișcare regulată, alimentație adecvată și evitarea factorilor care favorizează pierderea masei osoase.
